„Credeam ca sunt empatica – dar dupa primele noastre consultatii am inteles ca practicam gresit empatia si ca asa mi-am făcut rau singura” – mi-a scris R, dupa primele sale doua consultatii online.
Da, cele mai multe persoane – cu precadere femei – nu cunosc ce inseamna și ce nu inseamna empatia, cum se manifesta și care trebuie să fie limitele empatiei.
Poate ca acest articol este si pentru tine, daca ai observat că felul în care tu practici empatia îți face chiar rău.
A fi empatic nu inseamna a suferi in locul celuilalt, nu inseamna a te lasa tras de acesta – sau aruncat de el – in groapa sa cu suferinta (de multe ori, o pseudo-suferinta, cuscop manipulativ).
Nu de putine ori, atunci cand percepi – sau observi foarte clar – emotiile pe care celalalt le traieste si pe care nu si le poate gestiona, tu te poti simti vinovat pentru starile sale. In acest caz nu este vorba despre inteligenta emotionala, ci despre utilizarea gresita a acesteia – din cauza lipsei de informatii sau, in cazul copilului mic, pentru ca asa se intampla in stadiile timpurii ale vietii, cand nu putem percepe in mod adult ce se intampla intre mama si tata si luam vina asupra noastra, in mod automat. Este vorba despre vinovatie nesanatoasa.
Copilul mic – atunci cand ii vede pe parintii sai ca nu isi pot regla emotiile si comportamentele (tipa la el, il jignesc, folosesc sarcasmul si ironia la adresa sa sau unul la adresa celuilalt) – se simte vinovat pentru ca si-a suparat parintii si, pentru ca el este inca in formare si nu stie sa se delimiteze de reactiile necontrolate ale acestora, ia totul asupra sa.
Dar tu nu mai esti un copil mic. Esti un adult si trebuie sa fii dispus sa inveti sa te delimitezi in mod constient de ceea ce ti se pune cu mare lejeritate pe umeri: suferinta celor din jur. A-ti ajusta ceea ce numim inteligenta emotionala este o dovada de inteligenta emotionala controlata si folosita in mod constient.
Cand un adult nu stie sa isi gestioneze starile si te inroleaza in jocul invinovatirii, vorbim despre un adult incapabil de reglare emotionala si comportamentala, un adult care paseza pe umerii tai – in mod intentionat – responsabilitatea pentru lipsa sa de control emotional si comportamental (”tu m-ai facut sa te jignesc”, ”din cauza ta am ajuns sa te lovesc”’, ”din cauza ta ridic vocea, sa zici mersi ca nu dau in tine”, etc.).
Esti una dintre aceste persoane?
Foarte multe persoane preiau ”cu bucurie” pe umerii lor astfel de sentimente de vinovatie nesanatoasa – in special femeile – a confunda empatia cu ceea ce ea nu este are si aceasta consecinta. Prin natura lor, femeile sunt predispuse sa fie empatice si sa perceapa mai usor decat barbatii starile persoanelor cu care interactioneaza, mai ales in conditiile in care acestea se afla in suferinta. Tocmai de aceea, foarte multe femei intra cu mare usurinta in rol de Salvatoare – rolul din care suferinta se instaleaza ”ca la ea acasa” in viata femeilor (sau a barbatilor, desi mult mai putin) care confunda empatia cu ceea ce nu este.
Foarte multe femei se simt vinovate pentru ceea ce nu tine de ele, exagerand empatia pe care o arata in multe situatii tocmai din dorinta de a evita sa se simta vinovate, dar intrand in acest mod in jocul psihologic al partenerului de cuplu. Pentru o mica parte dintre barbati se intampla acest lucru, de asemenea – insa femeile sunt predispuse catre aceasta auto-invinovatire nesanatoasa (sentiment favorizat de educatia primita acasa si oferita de mama, in general).
Cele de mai sus sunt valabile si in cazul barbatilor.
A fi empatic nu inseamna sa suferi in locul celuilalt, nu inseamna a te lasa tras sau aruncat de acesta in groapa sa cu suferinta. Inseamna doar a putea intelege ce i se intampla celuilalt si a putea fi acolo, alaturi de el/ea – nu in locul sau – pana la un punct: punctul din care tu il/o anunti, in foarte multe situatii – ca e momentul sa te oprești, ca nu doresti sa oferi mai mult din tine, anunti ca NU inseamna NU si ca trebuie sa se descurce singur/a sau cu ajutor de specialitate pentru ceea ce traieste si pentru ceea ce i se intampla.
Sper ca randurile de azi v-au adus clarificari care va ajuta sa nu cadeti in capcana empatiei gresit intelese.
Tu cum vezi empatia – ca sacrificiu de sine, lipsa a granitelor si neglijarea propriei persoane sau ca ajutor si sustinere moderata care nu te pun in pericol si nu iti afecteaza calitatea vietii?
