Meniu Închide

A rămâne în abuz nu trebuie să fie o sentință pe viață

A rămâne în abuz

A rămâne în abuz nu trebuie să fie o sentință pe viață, iar subiectul abuz nu trebuie să fie tratat ca un subiect tabu.

Abuzul emoțional, fizic, financiar, sexual, social și spiritual în relația de cuplu reprezintă cea mai dificilă și de nedorit situație întâlnită în interiorul celor mai multe cupluri.

Abuzul – indiferent de natura sa – este un subiect despre care nu se vorbește în mod deschis, în totalitate. Atunci când victimele abuzului vorbesc, o fac cu timiditate, cu frica de a fi puse la zid, de a fi judecate și privite ca persoane anormale.

În ultimii ani, definiția abuzului a devenit mai clară – astfel încât acum există și consecințele de natură juridică ce decurg din astfel de comportamente.

Din acest articol vei afla informații esențiale pentru situația ta sau pentru situația prietenelor tale, poate chiar pentru situația mamei tale sau a sorei tale.

Te rog dă mai departe acest articol tuturor femeilor dragi ție, pentru a le ajuta să înțeleagă foarte bine ce li se întâmplă și pentru a le încuraja să apeleze la psihologi, la coachi și la consilieri de dezvoltare personală numnai cu formări și specializări în psihologie șipsihoterapie, la psihiatri ca sa înceapă să învețe cum să își recapete încrederea în sine pentru a lua decizii sănătoase pentru ele și pentru copiii lor, dacă au copii.

Este foarte important să știi că, atunci când te afli în abuz, nu trebuie să fii singur cu trăirile tale – despre ceea ce ți se întâmplă trebuie să vorbești cu persoanele apropiate, cu părinții tai, cu prietenii tai, cu coach-ul sau cu psihologul tău. Chiar daca disconfortul unei astfel de discutii este, pentru tine, urias, deschide tu acest subiect al abuzului narcisic – pentru că ei nu îl vor deschide. Nici măcar psihologii sau coachii – mă refer la cei mai mulți – nu deschid aceste subiecte în cabinete – deși semnele abuzului în viața clienților/pacienților sunt foarte evidente de la prima consultație/ședință. A nu deschide acest subiect – și a ști că pacientul/clientul se afla într-o relație abuzivă, este tot o formă de abuz – de data asta în profesie, eu așa consider.
Personal, eu deschid în cabinetul meu acest subiect cu toate persoanele cu care lucrez – daca din relatările acestora se întrezăresc semnele abuzului. Nu ar fi etic pentru mine să pretind că nu am auzit bine, să nu verific dacă am înțeles bine, să mă prefac că nu intelg și să mergem mai departe în această manieră. Am avea doar o relație bazată pe putere – puterea mea față de un client. Deci, ar fi o relația artificială, lipsită de etică, o relație în care clientul nu va putea face progrese. Iar așa ceva este împotriva oricărei norme de bun-simț profesional.

În calitatea mea de consilier de dezvoltare personală, consilier pentru probleme de violență domestică, psiholog, autor de articole, formator și trainer, nu am voie să trec cu vederea elemente atât de importante pe care clienții mei le poartă în poveștile lor – indiferent că sunt povești personale sau povești profesionale, indiferent ce fel de obiective își doresc să atingă atunci cand ajungem sa lucram impreuna: obiective profesionale, personale, de familie, de cuplu, sociale, etc.

Din nefericire, există foarte puțini specialiști care au această formare – consiliere pentru probleme de violență domestică. Pentru că abuzul – în toate formele sale – este norma în relațiile din zilele noastre și pentru că, foarte probabil, fiecare client care ajunge la noi trece prin abuz chiar în momentul programării inititale,  eu consider că este o formare obligatorie pentru oricine lucrează în cabinet ca psiholog, psihoterapeut, coach, consilier de dezvoltare personală, psihiatru. Este o formare care îți da o abordare foarte structurată pe care dacă o folosești în cabinet îți ajuți enorm clienții, încă de la început.

Subiectele din sfera abuzului sunt considerate un tabu chiar de către o mare dintre specialiștii care ar trebui să se opună de la bun început oricărei forme de abuz – încă din stadiul de aparente disfunctionalitati – și care ar trebui să te învețe cum să îl identifici și cum să i te opui. Să nu îți ajuți clientul să identifice urgent abuzul este, în opinia mea, total lipsit de etică profesională. Așa ceva nu este deloc normal.

În general, clienții cabinetelor sunt femei de diverse vârste – dar la cabinetele noastre ajung și bărbați (infinit mai puțini, numeric) ce se află în situații abuzive. Oamenii nu ar căuta specialiști, dacă nu s-ar fi aflat sau dacă nu se afla în situații disfunctionale care nu se rezolva sau în situații-limită abuzive – indiferent cu cine și indiferent când a avut loc abuzul: în trecut sau în prezent. Pentru că abuzul lasă urme, reverberează din interiorul oricărei ființe care nu a reușit să integreze acele momente și îi afectează experiențele din prezent. Iar voi ar trebui să realizati acest lucru imediat ce sunteți contactați telefonic pentru prima programare.

Nu mai este timp de pierdut

Până ca tu, ca profesionit, să te hotărăști să începi să discuți cu clienții tăi în mod foarte concret despre formele de abuz prin care aceștia trec, oamenii aceștia suferă, se chinuie, nu știu cum să facă față abuzurilor de acasă, de la locul de munca, din relațiile cu familia, din relațiile cu prietenii sau chiar cu clienții lor.

Este impotriva firii și a bunului-simț comun ca, dacă ești unul dintre specialiștii menționați (consilier de dezvoltare personală, coach, psiholog, psihoterapeut sau psihiatru) să nu fii informat complet despre abuz și să nu deschizi tema abuzului – cu subiect și predicat. Am auzit foarte multe relatări, din partea clienților și clientelor cabinetului meu, despre profesioniștii cu care au lucrat înainte de a lucra cu mine: niciunul nu a deschis tema abuzului, desi oamenii respectivi au deschis chiar ei subiectele respective. Așa ceva nu este deloc normal. Oamenii s-au simțit păcăliți, au plătit onorarii consistente pentru a nu fi ajutați în mod concret cu informații esențiale pentru viața lor.

Dacă evitați să discutați în cabinetele voastre subiecte legate de abuz, înseamnă că mai aveți nevoie de dezvoltare personală pentru a afla ce bariere interioare vechi sau noi vă fac să amânați discuția cu clienții voștri și, de asemenea, cum spuneam, trebuie să vă pregătiți exact pentru domeniul abuzului. Nu pe Facebook și nu la Universitatea Google, de la care le aduceți clienților voștri meditații mindfulness și alte povești mambo-jambo cu care le intoxicați viața, în loc să îi ajutați să înțeleagă ce li se intampla in loc sa ii ajutati sa inteleaga că din abuz trebuie să iasă, ca nu trebuie să continue să îl mai accepte pentru diverse pretexte și să îl pudreze cu spiritualitate și cu pseudo-știință. Nu pentru asta ați făcut o facultate de psihologie sau chiar de medicină!

Cum spuneam, oamenii vor continua să sufere în timp ce tu ești persoana de la care ar trebui să afle informații foarte prețioase ce țin de dinamica relației victimă – agresor, cât și de domeniul legislativ care a fost mult modificat și îmbunătățit în favoarea victimelor.

Prin urmare, dragii mei: dacă ajungeți la consilieri de dezvoltare personală, coachi, psihologi, psihoterapeuți, psihiatri, asigurați-vă că au formare exact pe consilierea în probleme de violență domestică – altfel, aceștia nu vă sunt de ajutor, voi pierdeți bani și foarte mult timp, iar situațiile voastre de acasă, de la serviciu, din relațiile cu familia, cu prietenii, cu clienții, etc. se înrăutățesc și vouă vi se degradează starea de bine, starea mintală, starea sănătății psihice și calitatea vieții.

Sfera abuzului  nu se rezumă doar la aspectul fizic al acestuia

Abuzul narcisic a intrat demult în ”normalitatea” relațiilor – indiferent de natura lor: relațiile de cuplu, relațiile cu prietenii, relațiile cu părinții, relațiile de la locul de muncă, relațiile profesionale, relațiile sociale.

De la aparent banale cuvinte, atitudini sau comportamente pe care oamenii sunt dispuși să le tolereze spunadu-și ”o să treacă” – și  până la violența fizică, sexuala, pana la abuzul economic, social si spiritual, distanța nu este foarte mare. Ce mi se pare însă foarte trist este că cele mai multe dintre persoanele abuzate nu au curajul să vorbească despre aceste lucruri, preferă să se închidă în sine și să ”uite”, lăsând resemnarea să se aștearnă peste întâmplările dureroase ale vieții.

O simplă ceartă pe parcursul căreia sentimentele îți sunt rănite, înseamnă abuz. O banală ceartă se poate cu mare ușurință transforma în ceva foarte grav – motivele fiind cât se poate de multiple, reale sau mai puțin reale, fantasmate, imaginate, proiectate, astfel încât a trece cu vederea fără ca niciunul dintre parteneri să aibă curaj să regleze o astfel de situație, înseamnă acceptarea abuzului.  Într-un cuplu, există întotdeauna forte subtile care unesc sau care dezbină și un raport clar între abuzat și abuzator, intre sadic și masochist.

Componentele psihologice ale abuzului au legătură cu istoricul de viață al fiecărui partener și cu aspectele sado-mascochiste care ii țin pe aceștia impreuna. Important este ca dacă acești parteneri doresc, la un moment dat, să iasă din acest tipar, este indicat să apeleze, pe lângă alte forme de ajutor, și  la ajutor specializat pentru a înțelege și repara, atât cât se va putea, o astfel de situație –

în realitate, de-a lungul carierei mele de cel puțin 15 ani, eu nu am cunoscut nici măcar un singur cuplu care să își dorească să repare, concret si împreună, relația abuzivă. La cabinet au venit cupluri în care abuzul era în floare, însă partenerul abuziv și agresor nu a dorit să renunțe la abuz – a participat la câteva consultații în calitate de ”musafir” care a venit doar ca să își mai joace rolul în fața altei persoane: eu. Partenerii agresori – femei sau bărbați – consideră că și eu pot fi ușor de sedus, că le voi lua apărarea, că voi face victim shaming la adresa celuilalt partener. Ceea ce nu se întâmplă, agresorii fiind foarte dezamăgiți de faptul că eu nu intru în acest joc psihologic în care mă vor ca aliat, ca și complice la abuz.

Partenerii agresori nu se pot schimba – și este obligatoriu că fiecare victimă să înțeleagă acest lucru. Partenerii agresori ajung în cabinete alaturi de victimele lor doar pentru a mima în fața altcuiva din afara casei fațeta lor de persoane echilibrate, armonioase și ca să pozeze în victime: celălalt este de vină pentru tot dezastrul din relație.

Într-unul dintre articolele viitoare voi descrie și tipurile de agresori – este obligatoriu să cunoaștem, toți, astfel de informații. Era indicat să le cunoaștem de când eram mici și cel mai tărziu din adolescență, însă știm acum că psihoeducatia nu interesează pe nimeni din familie, din școală, din societate.

Întrucât există suficiente persoane care mi-au adresat întrebări, în timpul consultațiilor, referitoare la motivele apariției agresivității, ale sadismului și ale masochismului, încerc să redau și în acest articol doar câteva detalii care țin de  aspectele psihologice implicate în astfel de comportamente. Mi-ar plăcea să îmi lași un comentariu la articol, dacă informațiile te ajuta și îți sunt utile în înțelegerea situației prin care treci.

Un partener sadic și celălalt masochist

Cauzele psihologice pentru care aceste contrarii se atrag – un partener sadic și celălalt masochist – nu sunt niciodată întâmplătoare.

Având în vedere că rădăcinile acestei perechi de contrarii sunt foarte adânci, de pe margine putem fi tentați să ne miram de ce unele persoane preferă abuzul în locul despărțirii, dar asta nu înseamnă că putem judeca sau condamna acele persoane pentru că nu pot lua decizii care, privite din afară, ar fi ușor de luat.

Una dintre posibilele cauze pentru care un individ devine sadic sau masochist este, conform psihanalizei, chiar faza sexualității infantile, cu toatele etapele sale, formele ulterioare de sadism/masochism grefandu-se pe acest stadiu al sexualității din aceasta etapa de dezvoltare.

Dacă ai copii mici, poți vedea cu ușurință sadismul și cruzimea de care sunt uneori în stare, în dorința lor de a-și cunoaște granițele și de a iniția raporturi de dominare prin provocarea durerii. În situația inversă, pentru masochist există un raport pozitiv între durere și resimțirea cu plăcere a durerii. Legătura plăcerii cu durerea sau a durerii cu plăcerea este esențială pentru structurarea aparatului psihic, pentru educația copilului.

Viața se desfășoară între căutarea plăcerii și evitarea durerii, și totuși, patologia sado-masochistă a unui cuplu pare  a contrazice al doilea aspect al afirmației: evitarea durerii.

Aceste aspecte – sadic și masochist – se întâlnesc atât la femei, cât și la bărbați, după cum fiecare avem o latură pasivă și una activă.

Trei forme de masochism ce duc la abuz

Fără a intra în profunzimile psihanalitice ale subiectului și fără a reda prea multe detalii de specialitate, se disting trei forme de masochism: masochismul moral, masochismul  erogen și masochismul feminin.

masochismul moral este întâlnit, de exemplu, în nevoia de a fi pedepsit, în depresia care urmează unui succes,  rareori în compulsia la repetiție sau în melancolie;

masochismul erogen – este baza corporală și fiziologică din care se dezvoltă celelalte forme de masochism;

masochismul feminin – nu se referă la masochismul întâlnit la persoanele de sex feminin, ci presupune acea plăcere pasivă – și a femeilor, și a bărbaților, de a suporta durerea; conform teoriei bisexualității psihice, orice ființă trece prin stadiul pasiv-receptiv și continuă să aibă toată viața și scopuri pasive; indiferent dacă suntem bărbați sau femei, capacitatea de a accepta dimensiunea noastră pasiv-receptivă stă la baza dezvoltării relațiilor genitale.

Plăcerea de a face rău și plăcerea de a accepta răul care îți este făcut țin de patologia partenerilor unui cuplu și își pot găsi rezolvarea, cu condiția ca ambii parteneri să dorească să iasă din aceste etape în care sunt regresați din punct de vedere psihologic.

Pentru că definițiile abuzului emoțional inca par dificil de formulat cu exactitate, există totuși foarte multe indicii de care să ții cont pentru a identifica dacă trăiești lângă un partener abuziv și dacă ești într-o relație cu o persoană toxică.

Iată câteva dintre posibilele jocuri psihologice și scenarii în care te poate înrola un partener abuziv, cu mențiunea că acesta nu este neapărat bărbat:

– îți întinde capcana lui ”dacă mă iubești cu adevărat”;

– te acuză de a fi prea sensibilă, creindu-ți în mod intenționat un sentiment de nesiguranță;

– te rănește în punctele cele mai sensibile;

– îți sabotează cât mai mult cu putință realizările și succesele;

– îți creează intenționat o stare de angoasă, pentru a te face să te simți vinovată de ceea ce el nu vrea sau nu este capabil să se responsabilizeze;

– te face să crezi că ești o persoană dezagreabilă, în acest mod punând presiune pe tine să te justifici și să îți modifici comportamentul, tinandu-te, în acest mod, în continuare, lângă el, chiar și atunci când te tratează îngrozitor;

– te jignește și apoi îți spune că ceea ce a spus este spre binele tău;

– te umilește tocmai pentru a-ți îndreptă atenția de la el spre tine; nu vei mai avea energie pentru a vedea cu atenție ce face și cum se poarta, din moment ce vei fi ocupată să ”repari” ceea ce critica el la tine,

– te acuză că îl jignești, daca îi spui ce te deranjează, deși tu i-ai comunicat cu modestie și în cuvinte simple doar modul în care te-a făcut să te simți;

– devii foarte pasiv/ă în prezenta lui și ți-ai pierdut capacitatea de a fi obiectivă, nu mai crezi în intuiția ta care îți spune că ceva este greșit în relația ta cu acest om – de obicei instinctele nu te-au mințit, însă de aceasta data sunt anulate;

– nevoile și dorințele imediate ale abuzatorului sunt cele mai importante, și nu va avea răbdare, de multe ori, să le amâne, deși nu ți le va comunica; vei vedea însă în comportamentul sau ce nu mai poate fi amânat; intenția este doar să dețină controlul asupra ta, pentru că pe el nu se poate controla;

– va încercă să te convingă, subtil, că știe mai bine ce este iubirea și că ar trebui să îi accepți orice comportament, să trăiești clipa și atât;

– va apela la clișee de genul ”nu știi ce pierzi”, după ce ți-a spus, la un moment dat, că nu ai nimic de pierdut dacă mergi mai departe;

– va apela la mesaje cu sens dublu, interesul sau fiind să genereze confuzie în gândurile și comportamentele tale;

– te va flata, pentru că știe ce cuvinte să folosească, astfel încât să te impresioneze și să se asigure că își va atinge obiectivele în ceea ce te privește;

– îți provoacă o stare bizară de proastă-dispoziție și un sentiment de pierdere a libertății;

– îți induce dorința să faci lucruri pe care în mod normal nu le-ai fi făcut niciodată;

– este diversionist și schimbă subiectul discuției atunci când nu este în favoarea sa;

– pozează în victimă – poate chiar poza în victima ta, pentru a te forța să te schimbi tu și mai ales atunci când nu mai găsește argumente imptriva ta;

– când este ”prins cu ușa”, se folosește de idei universal valabile, de genul bunătății, compasiunii, generozității și, când nu mai are încotro, invocă acea iubire necondiționată pe care ar trebui să o ai față de el/ea;

– mizează pe ignoranța sau pe neatenția ta pentru a fi într-o poziție superioară față de tine;

– de cele mai multe ori nu își exprimă clar dorințele și nevoile, lasandu-te, aparent, pe tine să alegi, creindu-ți apoi sentimentul de îndatorare pentru ce a făcut pentru tine.

După cum vezi, abuzatorul stăpânește tehnici și strategii pe care le-a exersat anterior destul de mult și de bine, pentru ca acum să le aplice pe tine, cu mare naturalețe.

Abuzatorii sunt perfect conștienți de ceea ce fac, iar tu trebuie să evaluezi corect situația în care ești pentru a ști ce ai de făcut

Stresul pe care ți-l generează astfel de situații este de la nivel mediu, până la un nivel pe care nu îl mai poți suporta. Și în timp ce tu ești dispus/ă să mergi la psiholog și să înveți tehnici și strategii de gestionare a stresului și de relaxare, omul de lângă tine își vede fericit de tehnicile și strategiile lui, iar tu nu vei înțelege de ce te simți în permanență frustrat/ă și nedreptățit/ă. Asta vrei? Asta iți dorești cu adevărat?

Complexele de inferioritate stau la baza abuzului emoțional emoțional, fizic, financiar, sexual, social și spiritual

Toate aceste comportamente ale abuzatorului s-au structurat pe deficientele si complexele sale de inferioritate, pe un psihic instabil si pe un suflet care a fost de prea multe ori ranit si care inca sufera.

Poate ai realizat si tu asta, poti simti compasiune fata de un astfel de suflet ranit, insa prioritatea ta nu este vindecarea partenerului tau de viata, ci bunastarea ta emotionala in relatie.

Nu trebuie sa fii asistentul sanitar sau psihologul partenerului tau de viata – tu ai obligatia sa fii atenta la viata ta emotionala (si la viata emotionala a copilului tau, daca ai copii cu un abuzator) si sa monitorizezi zilnic sanatatea relationala a cuplului din care faci parte.

Când te afli în abuz: ciclul abuzului

Dacă treci prin astfel de situații, este indicat să știi că te afli prins în ciclul abuzului – acesta este inițiat de persoanele narcisice și are rolul de a nu te lăsa să îți continui viața pe cont propriu, de a fi dominat și ușor de manipulat.
Dar, dacă dobândești abilități de comunicare și de relaționare sănătoase, vei putea identifica de la început persoanele narcisice și vei putea să spui NU comportamentelor lor. Vei putea să te desprinzi din orice relație abuzivă – indiferent de natura relației respective.

A tolera abuzul si pe abuzatori este o anomalie, nu o normalitate

Din cauza acestei anomalii, un număr din ce în ce mai mare de persoane suferă de depresie, anxietate, sunt împovărate de rușine și de vinovăție și au pierdut controlul asupra vieții personale și profesionale, au pierdut controlul relației cu copiii lor, cu familia, cu prietenii.
Daca vrei să afli și tu răspunsuri la întrebările la care, până acum, nu ai găsit răspuns, te aștept cu drag!
Dacă identifici în acest material și situația ta, nu ezita să soliciți o programare – nu ești singur / singură, iar a rămâne în abuz nu trebuie să fie o sentință pe viață.

Să fii în armonie iți doresc, este tot ce contează!

Îmi doresc foarte mult să te ajut – știu, însă, că un articol nu este suficient. Pentru a lucra în mod adaptat situației tale, te invit să te programezi la o consultație inițială, pentru al cărei onorariu îți ofer un discount de 10%

Te aștept cu drag – avem atât de mult lucruri esențiale de făcut împreună, pentru ca tu să afli cum poți fi bine cu tine!

Facebook
LinkedIn
Instagram
Telegram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *