Sinele sănătos se naște cu ajutorul granițelor și se menține sănătos doar cu ajutorul lor
Vei afla din acest articol informații esențiale care te vor ajuta să înțelegi de ce ești expus relațiilor toxice, abuzive și ce ai de făcut dacă vrei ca acest lucru să nu se mai întâmple. Sper ca informatiile despre sinele sănătos să te aducă mai aproape de tine, de adevărata ta natură.
Bineințeles, îmi poți scrie, oricând vei dori să lucrăm împreună pe temele abordate în acest articol sau în alte articole de pe site – granițe sănătoase, reglare emoțională, generare de soluții pentru distanțare de emoțiile dificile care îți provoacă, la rândul lor, dificultăți de relaționare în viața personală și în cea profesională. Iar dacă te afli în perioada de dating, este important să știi că te pot ajuta să îți pregătești întâlnirile, astfel încât să nu mai intri în relații abuzive, toxice, disfunctionale, în care vei ajunge – din nou – în poziția de victimă. Te aștept, deci, și la consiliere pentru dating – mai ales că, în ultimii 2-3 ani, dating-ul a devenit din ce în ce mai dificil de înțeles și de abordat – prin urmare, foarte multe persoane suferă încă din perioada de dating și nu știu cum să se poziționeze față de ceea ce li se întâmplă încă de la primele întâlniri. Este recomandat că, daca ai optat deja pentru un partener/o parteneră în care ai sesizat un potențial pentru o relație de cuplu, să începeți amândoi, în această etapă, consilierea pentru relația voastră. Astfel, nu veți mai trece prin dificultăți, diferențe greu de asortat și conflicte care, în timp, devin greu sau imposibil de gestionat și care vă vor degrada relația – și nu doar relația, ci echilibrul emoțional al fiecăruia dintre voi.
Totodată, acest articol se adresează și persoanelor narcisice, toxice, abuzive – celor care nu respectă, neglijează și invadează granițele oamenilor din viața lor. În cazul în care ești o astfel de persoană, sunt sigură că ai realizat – deja – faptul că propriile tale comportamente îi îndepărtează de tine pe o parte dintre oamenii care știu ce fel de tublurare ai, care sunt autonomi din punct de vedere emotional si economic si care, deci, nu au nici cea mai mică nevoie de tine: copiii tăi adulti, prietenii tăi, colegii tăi, etc. – dacă vrei să înveți să iți corectezi comportamentele (puțin probabil, având o tulburare de personalitate narcisică, bordeline, etc. diagnosticata sau inca nediagnosticata clinic si psihiatric), atunci vei înțelege din acest articol ce ai de schimbat la tine pe termen nedeterminat, pentru a nu mai pierde încrederea oamenilor din viața ta și pentru a-ți construi un Sine sănătos și stabil. Dacă ai înțeles că oamenii nu au nicio obligație față de tine să îți tolereze comportamentele, dacă ai înțeles că relațiile trebuie hrănite, prin reciprocitate, doar cu comportamente civilizate, decente, respectuoase – indiferent unde te afli – și dacă ți-i dorești înapoi în viața ta pe acești oameni, atunci am o veste foarte proastă pentru tine: va trebui să depui un efort considerabil pentru a face schimbări. Considerabil = uriaș. Doar cu un asemenea efort vei putea menține schimbările bune pe termen lung. Dacă nu vei reuși, nu oamenii respectivi sunt de vină – ci tu. Oprește-te din a mai înrola oamenii în jocurile tale psihologice și din a-i mai menține în ciclul abuzului – dacă nu mai ai 5 ani, atunci trebuie să înveți să îți cunoști mecanismele de apărare primitive și imature, ca să poți să schimbi tacticile si comportamentele cu unele civilizate, adecvate, de tip adult. Mergi la psiholog, la coach, la consiliere relațională și învață informații noi despre tine și despre relații. Este singura mea recomandare pentru tine – numaiîn această manieră vei afla de ce te porți cum te porți și cum poți să devii un om, stabil emoțional, relațional și comportamental, un om cu care celor din viața ta nu le este rușine.
Absența și prezența granițelor – cum se văd, din afară?
În absența granițelor sănătoase orice persoana este nesigură, confuză, derutată, haotică, evitantă, dependentă, anxioasă, vorbeste mult si necontrolat, este foarte ușor de neglijat, de abuzat.
În prezența acestor granițe ești sigur pe tine, pe poziția și rolul tău în relațiile tale, ești ferm și hotărât – celor din jurul nostru, însă, nu le place un om ferm și hotărât în raport cu ei. Însă acest lucru nu te va intimida.
Cei din jurul tău preferă să fii derutat, confuz, ușor de folosit și foarte ușor de neglijat. Te vor o marionetă – ceea ce ar trebui să te îndrepte imediat către dorința de a învăța despre toate tipurile de granițe, începând cu cele emoționale și psihice.
Cu cât ești mai nesigur, confuz, mai derutat și mai haotic în relațiile tale, cu cât mai disfunctionale, poluante, toxice și abuzive sunt acestea si cu atât mai mult este vizibilă lipsa granițelor tale. Iar lipsa granițelor are legătură cu lipsa psihoeducatiei – a educației sănătoase, complete, în ceea ce privește autocunoașterea, comunicarea și relaționarea cu cei din jur.
Conceptul de graniță este unul dintre conceptele centrale în psihanaliză, la ora actuală fiind preluat de diverse orientări psihoterapeutice existente. De asemenea, psihologia clinică a preluat și ea acest concept.
Crearea granițelor
‘’Crearea granițelor este o necesitate fizică și o iluzie. Nevoia de a trage linii permite existența categoriilor – aceasta este aceasta și nu altceva – și, în acest fel, granițele fac lucrurile posibile. Stabilim reguli și pentru a demarca spațiul fizic: nu mă atinge acolo, nu-mi cere acest lucru. Totuși, nu există niște linii reale, nici chiar la nivel fizic, doar planuri de referință unde o entitate întâlnește o altă entitate, iar pielea exterioară definește granița dintre cele două. Cine poate spune unde se termină Sinele cuiva și unde începe altul?’’
Andrea Celenza, psihanalist
Cine este prima persoană care trebuie să ne stabilească în mod sănătos granițele: mama
Psiho-educația este obligatorie în viața mamei și a tatălui – dacă ei vor în mod foarte conștient și asumat să dea mai departe copilului toate elementele de psiho-educație atât de necesare vieții, încă din primii ani. Dacă părinții nu se educă în ceea ce privește propria viață emoțională și relațională, atunci vă fi foarte puțîn probabil să poată oferi copilului o dezvoltare psiho-emoțională-relațională sănătoasă. Din nefericire, cei mai mulți părinți ignora aceste elemente, continuând să trăiască din inerție – în loc să fie deschiși către a se informa corect, complet, cu informații esențiale pe care nu le-au putut învață de când erau și ei mici. Și astfel, inerția este modul în care ajungem să facem față situațiilor dificile cu care ne întâlnim de-a lungul vieții. Este foarte trist – cu atât mai mult cu cât acum există informații foarte bune, există profesioniști cu care părinții pot lucra. Sunt, însă, prea puțini părinți – și prea puține persoane, în general – care să fie dispusi să își însușeasca astfel de informații în mod cât se poate de conștient și planificat.
Tot mama este, cum spuneam, prima persoană care trebuie să învețe cum să nu invadeze tocmai ea granițele emoționale șifizice ale bebelușului său – dacă își dorește să crească un copil echilibrat și cu o dezvoltare psiho-emoțională normală. Foarte multe mame abuzive, incestuoase, nu țin cont de granițele copiilor și transformă atitudinea maternă de tandrețe în atitudine de seducție – de aici și incesturile și abuzurile sexuale ale mamelor asupra copiilor, încă de când ei sunt foarte mici. Toate aceste lucruri traumatizează bebelușul și copilul mic – în ciuda convingerii mamei/tatălui că acest copil ”nu va ține minte” ce i s-a întâmplat, ”nu își va aminti ce i-am făcut”. Corpul copilului tău are o memorie perfectă și trăirile oribile din timpul abuzului tău asupra să, când era foarte mic, vor reverbera toată viața – producandu-i tulburări pe plan emoțional, sexual, relațional, social și chiar profesional.
Un bebeluș nu poate să spună NU părintelui sau. Un copil mic ar putea spune, însă se teme – îi este foarte frică să își refuze părintele. Copilul mic știe că nu este în regulă că mama sau tata să îl mângâie senzual, știe că nu este în regulă să îl atingă neadecvat, știe că nu e în regula să îl pupe pe gură. Cu toate astea, copilului îi este o frica imensă de părinți, dacă îi respinge sau dacă spune celuilalt părinte ceea ce pățește. Îi este frică de a fi pedepsit, de a fi alungat, de a fi abandonat, de a fi bătut. Frica de a nu supăra părintele abuziv este uriașa, încă de când suntem foarte mici; creștem, deci, cum se spune, cu frica în sânge. Asta avem în noi, de când suntem foarte mici. Și aceasta este fundația pe care s-au instalat, de-a lungul timpului, alte și alte trăiri care acum sunt încapsulate în zona noastră de inconștient, de unde vor să fie aduse în planul conștient pentru a fi înțelese și integrate. Ce se află în zona noastră de inconștient va reverbera fară că noi să știm adevăratele cauze, însă lucrând în mod structurat pe relația cu corpul, clienții cabinetului meu și cursantele care au participat la SENS au învățat cum să integreze ceea ce am aflat împreună despre corp și trăirile pe care le conține.
Un copil care nu știe să spună NU mamei sau tatălui atunci când aceștia îl abuzează fizic, emoțional și/sau sexual este un copil care nu a avut granițe nici când era bebeluș și care nu știe că trebuie să spună NU, că trebuie să ceară ajutor altcuiva din familie. Un copil care se lasă șantajat de părintele incestuos este un copil fară granițe. Iar ambii părinți sunt complici la incest, chiar dacă celălalt părinte nu a aflat. Cu atât mai gravă este situația în care copilul îi spune celuilalt părinte ce i se intampla și acesta nu îl crede sau îi spune că ”doar i se pare” -caz în care acest părinte este complice la abuzul exercitat de celălalt părinte abuzator, narcisic, psihopat.
Forme de granițe. Cum stabilim granițele din lumea psihică?
Granița te poate duce cu gândul la a trasa linii – o nevoie care permite existența categoriilor: aceasta este ceea ce este, și nu este altceva (ce ți-ai putea tu închipui că este).
Demarcarea spațiului fizic personal: nu mă atinge, nu îmi place, nu îmi cere asta. Tu trebuie să fii capabil/a să spui asta în mod cât se poate de direct și de clar, atunci când este nevoie. Și este – dovada ca femeile nu au granite si nu spun NU o reprezinta infinitul de situatii de abuz, de violuri aceeptate chiar de ele, de violenta domestica – relatii in care femeile continua sa ramana, in loc sa plece urgent de acolo. La nivelul relațiilor umane, aceste linii nu există în mod real, palbabil, tangibil – ceea ce face ca granițele să fie frecvent sărite, încălcate, anulate de către ceilalți.Dacă la nivelul relațiilor umane granițele sunt mai mult planuri de referință – locul unde o entitate întâlnește o alta entitate și granițele dintre cele doua entități este pielea exterioara, cum stabilim granițele din lumea psihica?
Cu toate că sunt invizibile, distincția dintre noi și ceilalți trebuie întotdeauna afirmata, reafirmata – continuu, permanent, constant și obligatoriu.
Granițele și tipurile de relații
- În relațiile simbiotice cu consecințe negative/distrctive – relații de dependență emoțională – aceste granițe nu există sau sunt difuze.
- În relațiile de atașament securizant granițele există și sunt cunoscute mai întâi intern, de către fiecare partener; fiecare are o reprezentare internă clară despre granițele sale psihice, celălalt le înțelege și le respectă – fară a fi nevoie de ”traducere cu subtitrare”; în acest tip de relații granițele sunt flexibile – noi putem fi persoane autonome și, totodată, putem oferi acest tip de atașament partenerului de viață.
Liniile psihice ne clarifică propriile noastre dorințe – însă evidențiază, în același timp, și imposibilitatea acestora. Dorința de a ne uni cu celălalt într-o comuniune totală, include în mod inevitabil și distrugerea acestuia, pentru că trecem peste granițele sale.
Granițele ne arată că putem iubi la infinit și putem să urâm intens una și aceeași persoană – care poate fi partenerul, poate fi mama, poate fi oricine.
În ciuda dorinței de a păstra ascunse resentimentele, acestea vor ieși inevitabil la suprafață.
Granițele și identificarea propriei agresivități
A-ți stabili propriile granițe înseamnă să ajungi, inevitabil, la propriile instincte și pulsiuni agresive: a avea capacitatea de a spune NU – ‘’acest lucru nu este despre mine’’ constituie o declarație: ‘’acest lucru nu mă definește și nu mă reprezintă’’
Când mascăm furia și agresivitatea, când ni le negăm, nu ne putem afirma granițele – pentru că nu avem acces la propria agresivitate care trebuie văzută, acceptată și integrata.
Când nu facem față realității în care trăim, simțim acel dor profund de întoarcere în pântecul matern – singurul loc în care existența fără granițe a putut fi posibilă. Este un dor iluzoriu de poate deveni un mecanism de apărare, de protecție în fata lumii exterioare.
A fi autonom
A te separa, a fi autonom, a fi nevoit să decizi, să faci alegeri, a te responsabiliza pentru alegeri necesită renunțarea la fantasma de a fi în comuniune divină, magică, imposibilă – înseamnă a abandona aceste fantasme de uniune divină, magică. Înseamnă să putem abandona fără să regretam, înseamnă – nu de puține ori – a trăda aseptarile celuilalt, dacă își dorește o simbioza cu noi, simbioza cu efecte distructive pentru noi.
A abandona iluzia și gândirea magică înseamnă a accepta potențialul uman distructiv și a-l gestiona. Dorința de a trăi conform prorpiei identități autonome este un semn de sănătate psihica. Iar autonomia înseamnă granițe.
Agresivitatea este proprie fiecărei ființe umane – a înțelege că trebuie să respecți granițele celorlalți este un prim semn de asumare a responsabilității asupra acestei agresivități personale care zace în mod pasiv în fiecare dintre noi, prin urmare, există și în interiorul tău – Cu toate ca respingi aceasta idee: ”Eu nu sunt agresiv”.
Negarea este un mecanism deapărare – încă nu am scris pe site despre mecanismele noastre de apărare, dar voi pregăti și un articol pe acest subiect care îți vă fi de mare folos în călătoria ta de autocunoaștere, de schimbare, de transformări autentice, profunde și durabile care să îți permită să ai relații sănătoase cu cei din jurul tău.
Cu cât manipulezi mai mult în relațiile tale, cu atât mai mult dovedești nu doar lipsă de respect față de cei din jur, dar și faptul că granițele tale sunt la fel de inexistente ca ale celor pe care vrei să-i manipulezi. Inclusiv granițele bunului simț – granițele celor șapte ani de acasă.
Potențialul de manifestare a agresivității apare în fiecare zi – la cote mai mici sau mai mari, inclusiv până la conflicte armate – cu consecințele de rigoare. Dar știind că trebuie să îți gestionezi ceea ce există în mod latent, îți poți controla comportamentul atunci când situațiile te provoacă să nu o faci.
Sinele sănătos se naște – și se poate dezvolta în mod sănătos – doar în prezența granițelor
De când suntem bebeluși, mama este prima persoană care trebuie să știe să ne creeze un spatiu de siguranță, un spațiu în care să nu fim invadați, abuzați, anxietati sau neglijați chiar de ea – într-o primă etapă – iar mai târziu de ceilalți (frați, surori, tata, alte rude, etc.).
Lucrez zilnic cu persoane a căror viață este afectată de lipsa acestor granițe: în relația cu părinții, în relația cu partenerul / partenera de cuplu, în familie, în relația cu copiii, în relațiile cu colegii, cu prietenii, cu șefii, chiar cu clientii, etc.
Consecințele lipsei de granițe se traduce prin frustrări, conflicte interioare, insomnii, anxietate, depresie, tulburări de alimentație, tulburări ale personalității și ale comportamentului, etc.
Nimeni nu ajunge la astfel de tulburări pe fondul unor relații echilibrate, sănătoase, relații în care își poate exprima punctul de vedere, relații în care este valorizat în mod autentic și în care i se respectă spațiul psihic, nevoile psihologice și cele de relaționare.
De mici ar fi trebuit să fim educați în legătură cu nevoia de a stabili granițe: cu părinții, cu frații / surorile, cu bunicii, cu prietenii. Dacă am fi învățat – încă din copilărie – cum să stabilim relații, am fi avut o viață echilibrată, am fi luat decizii corecte pentru noi, nu am fi suferit în relații și am fi știut să ne exprimăm întotdeauna opinia fară să ne pierdem poziția corectă și fără teama de a pierde ”avantajele” obținute prin tăcere, manipulare și șantaj emoțional.
Granițele psihice stabilite în manieră sănătoasă, în copilărie, de către mame, reprezintă baza pe care, mai târziu, ne stabilim alte granițe sănătoase în raport cu ceilalți, atât de necesare: granițe fizice, corporale, de timp, de spațiu, financiare sau spirituale care ne mențin Sinele sănătos.
Lipsa granițelor este unul dintre aspectele care, neglijat, îți va accentua suferința: deși tu știi în interiorul tău că spațiul tău este invadat, nu știi să spui NU, nu știi să restabilești echilibrul în relațiile tale; ții în tine și ”mergem mai departe” – pentru că așa am învățat, cei mai mulți dintre noi. Și așa îți pierzi poziția corectă în raport cu ceilalți – poziție ce, odată pierdută, devine greu sau chiar imposibil de recuperat.
Este, însă, corect pentru tine?
Cât de mult îți afectează echilibrul psihic?
De când durează insomniile tale? Dar tulburările de alimentație? Dar lipsa de concentrare și de atenție?
De când suporți abuzul – fizic, psihic, sexual, economic, spiritual – fără să vorbești cu nimeni despre ce ți se întâmplă? De când duci pe picioare toate acestea – poate chiar și o depresie mascată?
Uita-te cu sinceritate în interiorul tău și în exterior, la toate relațiile tale. Nu cumva ”lași de la tine” prea mult, astfel încât fie te duci prea mult peste ceilalți și faci pentru ei prea mult fară să primești înapoi mare lucru? Nu cumva îi lași pe ceilalți să te invadeze și să abuzeze de timpul tău, de banii tai, de energia ta?
Cum te poti simti atunci cand cei din jur nu iti respecta granitele?
Poti simti tristete, poti simti furie, poti simti remuscari, poti simti revolta, poti simti ura, poti ajunge sa simti dispret chiar fata de tine, poti simti dezgust fata de tine. Toate aceste trairi se afla deja in corpul tau, in experienta ta somatica – pentru ca, inainte de a ajunge in planul constiintei noastre, toate trairile sunt inregistrate corporal, inca de cand eram foarte mici. Prin urmare, trairile din prezent vin si se suprapun peste cele foarte vechi, arhaice.
Lucrand in cabinet sau la consultatiile online cu ajutorul instrumentelor art-terapeutice pe care eu le utilizez atunci cand ajungem la tema granitelor si a reglarii emotiilor, fiecare client reuseste sa isi dezvolte cunoasterea si intelegerea despre propriul corp: se numeste interoceptie. Astfel incat, fiecare persoana cu care am lucrat de-a lungul timpului – fie la cabinet, fie la grupurile mele SENS – stie acum sa isi identifice corect si imediat trairile care apar atunci cand se afla in pericolul adus de abuzatorii cu care, inevitabil, ne putem intalni. Vei putea si tu sa accesezi aceasta intelepciune a corpului, daca alegi sa lucram impreuna. Perceperea semnalelor interne în mod evident ne crește acuitatea și se constituie într-o metodă foarte eficienta de cunoaștere a propriei lumi interioare si a lumii exterioare.
Chiar dacă normele sociale sunt în schimbare de la o generație la alta și normalitatea în cadrul relațiilor – și nu numai – a devenit un concept din ce în ce mai fluid, nu înseamnă că trebuie să aderăm la astfel de îndemnuri care ne duc către acceptarea și înmulțirea anomaliilor în viața noastră.
Nu înseamnă că trebuie să fim dispuși să ne schimbăm valorile, dacă asta presupune a ne lăsă invadate și spulberate granițele. Este o discuție amplă, desigur – însă oricât de amplă ar fi și oricât de mult ar încerca cineva să te convingă de binefacerile deschiderii către noutăți relaționale, tu trebuie să fii cât se poate de bine cu ceea ce te ajută să fii bine cu tine, în context ”modern” – un context pe care omul modern îl tot răstălmăcește și îl tot învârte după cum consideră el. Nu, nu este chiar așa.
”Deschide-ți brațele către schimbare, dar nu-ți pierde valorile cu totul.”
Dalai Lama
O mică analiză sinceră, curajoasă – a ta și a calității relațiilor tale – te va ajuta să îți înțelegi anxietatea, depresia și atacurile de panică, de asemenea.
Pentru că întâlnesc în fiecare zi suferința pe care lipsa granițelor și lipsa de comunicare a așteptărilor, nevoilor, dorințelor o aduc în viața tuturor femeilor și bărbaților cu care lucrez la cabinet, îți propun să te gândești mai mult la tine analizând calitatea relațiilor prin prisma prezenței sau absenței granițelor psihice, dar nu numai – te invit să te gândești și la granițele sexuale, la cele financiare, la cele de timp și la cele de spațiu sau spirituale.
De ce? Pentru ca lipsa acestor granite te expune abuzului si abuzatorilor care vin in toate formele si culoarile.
Sinele sănătos și Relațiile de tip adult – adult presupun autonomie și prezența granițelor sănătoase și flexibile
Însă nu toate relațiile dintre adulți sunt relații de tip adult – adult. Față de persoanele cu care ai relații în care tu ești cel dominat, abuzat, ușor de supus și de manipulat, granițele trebuie să rămână stabile, fixe, de multe ori chiar rigide – mai ales în situațiile de abuz, persoana abuzata trebuie să învețe să își afirme granițele și să le mențină chiar rigide, în raport cu abuzatorul sau – care poate fi un părinte, poate fi partenerul de viață, de exemplu; iar astfel de relații trebuie să conțină granițe cât se poate de favorabile ție – adică granițe rigide, gestionate cu mare atenție doar de tine, nu de abuzator.
Semne îngrijorătoare care indică o stimă de sine joasă și lipsa granițelor:
- permiți celor din jur să te jignească și nu reacționezi – sau jignesti si te deranjeaza cand ceilalti se opun comportamentelor tale
- permiți celor din jur să te folosească și nu reacționezi – sau te infurii cand cei din jur iti resping comportamentele indezirabile
- în loc să observi indicatorii de care ai nevoie, instinctul tău de protecție este egal cu zero
- folosești intimidarea, manipularea și jocurile psihologice pentru a obține avantaje
- folosești minciuna sau nu identifici minciunile celor din jurul tau
- te folosești de vulnerabilitatile celor din jur pentru a-i controla, pentru a-i seduce, în vederea obținerii de avantaje (indiferent cât de mici ar fi aceste avantaje)
- folosești ironia și sarcasmul la adresa lor – acasă sau în public
- controlezi prin intermediul banilor sau te lasi controlat pentru bani
- îi controlezi pe cei din jur cu ”neputințele” tale
- nu ții cont de granițele celorlalți și profiți de faptul că nici măcar ei nu și le cunosc
- faci pe victima atunci când cei din jur nu-ți satisfac doleanțele pentru că le încalci granițele
A nu-ți cunoaște teritoriul emoțional înseamnă lipsa granițelor. Înseamnă expunere la tot ceea ce nu dorești să ți se întâmple. Mai reziști?
Este ca și cum eviți să-ți cunosti teritoriul în cadrul căruia trăiești, cu tot ce presupune acest teritoriu – înseamnă a nu ți-l delimita și a lăsa acces liber oricărui vânător sau prădător, deghizat în ceea ce nu este: bunul prieten, iubitul ideal / iubita ideală, părintele binevoitor, colegul săritor, seful care te seduce cu o promovare, urmărind alte interese, etc.
Pe orice teritoriu există persoane care abia așteaptă ca tu să fii naiv/a – adică să nu-ți cunoști acest teritoriu emotional și să crezi că granițele nu sunt necesare, să încalce orice tip de graniță și să vadă că Sinele sănătos îți lipsește.
Tocmai de aceea, vreau să te ajut să înțelegi că empatia, acceptarea, toleranța și iubirea nu exclud granițele. Fiecare dintre aceste concepte trebuie să țină cont de realitate și să nu te îndrepte spre extreme. Dacă alegi extremele, alegi suferința. Iar suferința trebuie să te ducă spre acțiune, nu spre resemnare.
Poate că nu există o soluție pentru toate problemele și, în mod cert, trecutul nu poate fi șters cu un burete – dar asta nu înseamnă să te adâncești în suferință și să te mai joci de-a ”empatia”.
Empatia dusă la extrem, acceptarea dusă la extrem, toleranța dusă la extrem, iubirea dusă la extrem înseamnă doar dezechilbru și te pun în poziții de inferioritate, fiind apoi greu sau imposibil să îți mai recuperezi poziția corectă. Iar toate acestea – empatia, toleranța și iubirea duse la extrem – înseamnă a nu face nimic pentru binele tau.
”Acționând, greșim uneori. Nefăcând nimic, greșim mereu.”
Romain Rolland
În prezenta granițelor, relațiile te pot echilibra. În absența granițelor, relațiile te pot dezechilibra.
Prin urmare, granițele sunt instrumentul cel mai bun cu ajutorul căruia îți poți menține echilbrul emoțional pe fondul legăturilor tale importante. Tu ești cel care trebie să învețe să folosească acest instrument în toate relațiile, ori de câte ori este nevoie. Și este nevoie, in fiecare zi.
Pentru a învăța să îți construiești și tu Sinele sănătos, ai nevoie să înveți cum să îți identifici și să îți stabilești adecvat granițele care să îți permită echilibrarea emoțională și să iți aducă echilibrul în relațiile tale, te aștept și pe tine cu mult drag la cabinet (București, sector 3) sau online (Facebook, Skype). Programează-ți acum prima consultație – curaj, se poate! Abia aștept să lucrăm împreună pentru ca și tu să fii bine cu tine!