Scopul acestui articol este de a oferi înțelegere, empatie, clarificări – poate și răspunsuri – copiilor adulți ai mamelor narcisice, abuzive, toxice – copii neiubiți, nedoriți cu adevărat, copii-obiect, copii-marionetă făcuți cu bărbați pe care femeile narcisice i-au văzut că simpli donatori de spermă.
Viața cu o mamă narcisică nu este deloc ușoară, trebuie să îți negi în permanență adevăratele nevoi, să îți suprimi durerea, să depui efort pentru a fi iubit, apreciat, validat emoțional, încurajat, susținut așa cum trebuie să fie orice copil susținut de mama sa.
Dacă ai fost crescut de o mamă narcisică, aceasta te-a văzut pe post de trofeu. Probabil simți și acum suferința indusă de o astfel de mamă și te confrunți cu reverberațiile abuzurilor sale psihologice, fizice, verbale și, în cazul multor persoane, chiar abuzuri sexuale pe care, pentru că un copil își iubește necondiționat mama, le-ai văzut că fiind firești. Pentru copil, mama este centrul universului său și nu concepe că ea îi poate face rău. Iubirea copilului pentru mama sa este nemărginită, este o idealizare a mamei – de aceea, atunci când copiii înțeleg că, de fapt, au sau au avut o mamă cu tulburare de personalitate naricisica sau cu altă tulburare, tendința este, din cauza iubirii față de mama, să o apere. Sau să fie șocați la aflarea acestor lucruri care trebuie comunicate cu grijă, de către psihologi și psihoterapeuți – nu trebuie negate, ci comunicate deschis dar cu grijă.
Atat de periculoasa este o mama narcisica, incat isi duce copilul la psihiatru pentru ca celui mic sa i se puna neaparat un diagnostic care ei ii confirma ca ea nu are nicio problema. Si este vorba, in astfel de cazuri, de Sindromul Munchausen prin transfer sau rprocură – o formă severă de abuz, adesea asupra copiilor, unde un îngrijitor provoacă intenționat simptome medicale victimei pentru a atrage atenția, simpatia sau pentru a fi perceput ca un salvator.
Este ceea ce și eu observ la multe mame cu care lucrez sau am lucrat: isi prezinta copiii ca pe niste monstri si acasa le induc copiilor diferite reacții și comportamente de aparare – inclusiv prin furie – pentru ca ei să primească un diagnostic psihiatric și pentru ca apoi ele să pozeze în Salvatoarele copiilor astfel afectați de ele.
Își îndreaptă copiii către activități periculoase și compromițătoare pentru ei, favorizează apariția acestor activități și îi acuză pe copii că ”le fac de râs” – apoi vor un diagnostic clinic sau psihiatric pentru a se absolvi de vină și de rușine.
De asemenea, aceste 16 semne ale unei mame narcisice te-ar puta ajuta să înțelegi ce s-a întâmplat în copilăria ta:
- Nu îți respectă limitele: Mamele narcisice au o nevoie exagerată de control, călcând în picioare limitele personale ale copiilor pentru a-și satisface propriile nevoi.
- Te vede ca pe o extensie a ei însăși: Își vede copiii ca pe niște reprezentări ale ei însăși, asumându-și meritul pentru succesele lor și simțind furie din cauza eșecurilor acestora.
- Te pune pe tine și pe frații tăi unul împotriva celuilalt: Ea încurajează gelozia și împiedică copiii să aiba o relatie buna, deoarece ea trebuie să fie în centrul atenției fiecarui copil.
- Ea te poate manipula să te prefaci că ești bolnav: Manifestând semne ale sindromului Munchausen prin procură Sindromul Munchausen prin transfer: este o formă severă de abuz, adesea asupra copiilor, unde un îngrijitor provoacă intenționat simptome medicale victimei pentru a atrage atenția, simpatia sau pentru a fi perceput ca un salvator.
- Te critică constant: pentru a-și menține exigența pentru perfecțiune și a-și gestiona propriul ego, te critică constant, făcându-te să te simți „niciodată suficient de bun”.
- Ea are așteptări nerealiste: ii obligă pe copii să atingă obiective pe care ea nu a reușit să le îndeplinească, trăind indirect prin rezultatele pe care le stabileste pentru copii.
- Ea atacă orice critică: deoarece stima ei de sine este scăzută, ea răspunde la critici cu o furie extremă și disproporționată.
- Este obsedată de menținerea aparențelor: e determinată să pară părintele perfect, ignorând adesea nevoile tale reale de a menține această imagine.
- Se așteaptă să o admiri: necesită validare, admirație și adorație constante, lăudându-se adesea cu priceperea ei maternă.
- Îți ignoră nevoile: ii lipsește empatia și nu reușește să-ți recunoască emoțiile, făcându-te să te simți „invizibil”.
- Se pare că concurează cu tine: adesea competitivă (mai ales cu fiicele), s-ar putea să-i placă tinerețea, frumusețea sau succesul tău.
- Te ironizează: folosește manipularea psihologică pentru a te face să-ți pui la îndoială propria realitate, amintiri și sentimente.
- Te tratează bine doar în public: se comportă complet diferit în public, folosindu-te pentru statut, în timp ce este disprețuitoare în privat.
- Se prezintă adesea ca victimă: manipulează situațiile pentru a câștiga simpatie, savurând dramă și refuzând să își asume responsabilitatea.
- Ea crede că dragostea este condiționată: afecțiunea ei este câștigată, ceea ce face ca relația să pară instabilă și dependentă de satisfacerea nevoilor ei.
- Este adesea geloasă pe tine: nu poate tolera succesul sau fericirea ta, sabotându-ți adesea realizările pentru a te ține în umbra ei.
- Sentiment exagerat de grandomanie și de dreptate;
- Aroganță;
- Profită de ceilalți pentru câștig personal;
- Fantezii despre succes, putere sau bogăție;
- Exagerarea excesivă a realizărilor, talentelor sau statutului;
- Nevoie excesivă de admirație;
- Convingerea că alții sunt invidioși pe ele;
- Gelozie constantă față de ceilalți;
- Lipsa de empatie.
Mama narcisică vă spune întotdeauna despre copilul său că este obraznic – am observat, în cabinet, că aceasta este eticheta preferată de astfel de mame. Apoi, că ”are ceva la cap și că trebuie dus la psihiatru”.
Din păcate, crescând cu astfel de abuzuri verbale, un copil nu se poate proteja așa cum o poate face un adult care știe ce are de făcut: să plece, să întoarcă spatele. Un copil este dependent de mama sa, iar o mamă narcisică îl face dependent chiar până la vârste înaintate.
Mai tarziu, copiii adulți ai mamelor narcisice încearcă să supraviețuiască și în alte relații abuzive, din care nu pot ieși și în care acumulează alte traume. Straturi peste straturi de micro și macro-traume – așa arată psihicul copilului unei mame narcisice, ajuns adult. Sigur că, dacă se ocupă cu ajutor de specialitate de reglarea acestor lucruri, își poate recapătă sănătatea emoțională și poate învață să spună NU, în toate situațiile.
Dacă ești fiica unei mame abuzive, te aștept cu drag să lucrăm împreună această relație care reverberează și astăzi în psihicul și în viața ta.
Mulți părinți au nevoie să li se repete clar și răspicat, cu riscul de a se supară și chiar de a se înfuria pe psihologii și pe psihoterapeuții care le spun că abuzul psihologic, verbal și fizic la adresa copilului nu înseamnă educație. Și nici că îi vrei binele.
Traumele de dezvoltare ale copilului unei mame narcisice sunt severe și, dacă tatăl nu ia apărarea copilului, atunci tatăl contribuie la abuz. De obicei, tatăl simte frică și nu intervine – sau intervine prea rar.Este un tată aflat în abuzul mamei copilului său.
Trei dintre expresiile frecvent folosite de o mamă narcisica sunt: „Mai bine nu te făceam!”, „Cât m-am sacrificat pentru tine, și tu ești nerecunoscator!” și „Eu te-am făcut, eu te omor”.
Iti va fi de folos si acest articol: Traumele din copilărie afectează sănătatea și nu trec pe măsura înaintării în vârstă.
Dacă ești fiica sau fiul unei mame narcisice, inteleg prin ce ai trecut si prin ce treci.
Iar dacă te regasesti, ca mamă, în această postare, invitația este de a reflecta asupra propriilor tale comportamente cu care provoci sau ai provocat copilului tău traume, dezorganizandu-i experiența de viață.
Copilul nu are nici cea mai mică obligație să se lase împovărat de o asemenea încărcătură – mai târziu, va avea tot dreptul să pună o distanță imensă între tine și el. Asta, în cazul fericit în care nu se va răzbuna dur pentru ceea ce i-ai făcut în copilărie.
Dacă ești copilul unei mame narcisice, care sunt cuvintele și comportamentele cu care aceasta ți-a afectat cel mai mult copilăria? Cum ai reușit să te descurci, din punct de vedere emoțional, purtând cu tine, în mintea ta, aceste cuvinte și comportamente?
