Bună dimineața! Pentru că nu am acces la un calculator până joi, m-am decis să pun acum pe hârtie simțiri, trăiri, toate numai ale mele. Înainte să mă pun pe scris, am citit povestea lui Compostelle și cred că ar trebui s-o asculte și copiii. Am venit în tabără fiindcă am simțit că este pentru mine, și pentru prima oară în viața mea am fost HOTĂRÂTĂ. Nu am avut trăirile din aceste zile extraordinare niciodată în viața mea de aici și de acum! Impresionant este cum atâtea corpuri și suflete frumoase se pot întâlni și pot începe transformarea unică fiecăreia, împreună! Le mulțumesc că am putut fi acolo noi toate, le mulțumesc că am învățat de la ele cât de puternică sunt (am fost tentată să scriu – cât de puternice suntem – dar e despre mine ☺), că pot începe să învăț să mă iubesc și să trăiesc cu mine! A fost greu, mai ales în primele zile, a fost dens, cu mare și multă încărcătură energetică. Ziua de sâmbătă a fost cea mai frumoasă pentru mine. Plimbarea prin propriul corp mi s-a părut nemaipomenită, m-am simțit bine primită, m-am simțit ACASĂ! Mi-am dat atunci seama și “am trăit pe afta mea” cât de utile sunt energiile din propriul corp și cum ne pot vindeca și fizic. Ținându-ne de mâini (nu mai știu cum se numea meditația), m-am simțit UNA cu celelalte și în același timp EU-UNICA, am primit energiile pozitive de la fiecare și le-am dăruit-o pe a mea, să se împletească toate și să se întoarcă înapoi la mine cu ceva bun în plus. Lacrimile care-mi curgeau, nu erau de durere sau tristețe, ci de o mare liniște și bucurie, toate adunate de la FEMEILE din jurul meu și de la mine. Duminica a fost o nouă zi frumoasă, m-am bucurat și m-am simțit bine cu mine. În plus, pe drum, am vorbit, adică am comunicat cu sotul meu, după mulți ani. M-am simțit liberă să-i împărtășesc din trăirile mele, din ce-am simțit că s-a petrecut cu mine în aceste zile, fără să mă simt judecată, sau fără să-mi pese că aș putea fi judecată. S-au mai întâmplat niște lucruri neașteptate și extraordinare pentru mine despre care o să-ți povestesc. Ajung la vorba înțeleaptă a Veronicăi (pe care o admir și căreia îi doresc din tot sufletul și nu numai, să-și atingă obiectivele pentru a-și face unele noi și pentru a descoperi cât de deosebită este, cât de puternică, cât de importantă este) : “Îți mulțumesc Mona că nu ești prietena mea, ca să poți rămâne psihologul meu!” Îți mulțumesc că m-ai primit și m-ai lăsat să mă răscolesc ca să încep să mă găsesc! Făcându-mi mandala numelui, m-am simțit copil, fără griji, liberă și senină. Meditațiile pentru mine au fost deosebite și mi-am dat seama ce mult mă ajută. Trebuie să găsesc o metodă de a le face și acasă.☺ Cine sunt EU? Singurul răspuns ce-l pot da (cu ajutorul sotului meu) ar fi : EU SUNT ! Ca subiecte m-ar interesa relația ecologică cu copiii și adolescenții, relația de cuplu, cum putem schimba relația devenită toxică cu părinții care nu înțeleg că suntem adulți. Mă gândeam cum pot să-l ajut pe fratele meu să conștientizeze că are nevoie de a-și dezgropa rănile din copilărie pentru a se vindeca, pentru a continua sau mai bine-zis pentru a începe să trăiască în armonie cu el și cu frumoasa lui familie (deja nu mai este despre mine, am deviat de la subiect, scuză-mă). Nu mi-am imaginat vreodată cât de mult poate să vibreze această muzică cu mine, să mă trimită la mine, să-mi dea o stare de liniște, să-mi placă sunetele și să le asociez fără efort și fără a folosi mintea,cu imagini calde, vesele și jucăușe (unele ☺). Acum, abia aștept să vină vara viitoare, să trăiesc alte emoții, să aflu altele … M-am simțit conținută, m-am simțit BINE cu NOI TOATE, m-am simțit veselă, liniștită, eliberată, totul împreună cu NOI, ghidușele de la AL ȘASELEA SENS ! Îți mulțumesc ție și le mulțumesc dragelor pe care parcă le-aș fi știut de-o viață (nu de la început 😀) ! Cu mult drag, Magda
