Nu trebuie să te micșorezi ca să încapi în viața cuiva care te vrea din ce în ce mai mic, lipsit de putere, lipsit de glas, lipsit de curaj, lipsit de încredere în tine, lipsit de autonomie emoțională, lipsit de independența economică, lipsit de priorități personale și profesionale, lipsit de relații cu cei dragi, lipsit de granițe și lipsit de informații esențiale despre relații și despre tine.
Micșorarea aceasta stă la baza relațiilor toxice și abuzive, din care trebuie să ieși înainte de a începe să te micșorezi.
Trebuie însă, să realizezi când începi să te micșorezi și să tai părți din tine. Și apoi să te oprești – cât încă nu ai renunțat la prea multe din părțile tale.
Trebuie să te oprești, să îți spui ție „Stop, nu renunț la nimic din mine și nu accept controlul, jocurile psihologice, supunerea, dominarea manipularea, idealizarea și propunerile tentante, devalorizarea, neglijarea, spulberarea granițelor mele lipsa de respect” – și apoi să pleci, cu tot cu părțile tale. Să pleci cât mai întreg, așa cum ai venit.
Altfel, supraviețuirea acolo îți va fi tot mai grea. Pentru că nu te poți regenera și nu poți reveni la viață, la întregul care erai, dacă rămâi în aceeași relație care te-a îmbolnăvit și te-a dus să n depresie, o relație pentru care ai dat părți din tine sau pe care le-ai aruncat chiar tu pe fereastră pentru a încăpea în acea relație.
Îmi doresc foarte mult să te ajut – știu, însă, că un articol nu este suficient. Pentru a lucra în mod adaptat situației tale, te invit să te programezi la o consultație inițială, pentru al cărei onorariu îți ofer un discount de 10%
Te aștept cu drag – avem atât de mult lucruri esențiale de făcut împreună, pentru ca tu să afli cum poți fi bine cu tine!
Dragilor, încheierea relațiilor abuzive depinde de mai mulți factori – pe același loc se afla independența financiară și autonomia emoțională ale victimelor. Dacă persoana care se consideră victimă nu lucrează asupra acestor două aspecte esențiale, evident că va amâna încheierea relației abuzive și știm că astfel de relații se încheie nu prost, ci oribil.
Prin urmare – și mă adresez în special părinților de fete: cultivați în fiicele voastre, de la vârste foarte mici, nevoia de autonomie. Nu este normal ca o femeie să depindă în vreun fel de un bărbat – nici afectiv, nici economic.
Dependențele le țin pe victime în abuz și tot dependențele le determină pe victime să apeleze la diverse jocuri psihologice pentru că frica de a nu se descurca în viață și frica de singurătate li se par infricosaatoare. De aceea acceptă femeile abuzul – un adevăr ce merită privit ca atare, tocmai pentru că parintii de fete să le cultive independența, de la vârste foarte mici.
Așa încât, nu este sănătos pentru femei să lucreze asupra acestor nevoi ale lor și să iasă din sfera dependențelor de natură economică, sexuală și/sau afectivă cu ajutorul psiho-educației? Indiferent cât de mult s-ar schimba legislația și oricât de mult vor fi astfel de schimbări în favoarea femeilor, nu poliția și nu avocații trebuie să învețe să stabilească relații sănătoase și nu poliția, nu avocații trebuie să învețe să iasă din sfera dependențelor care întrețin și favorizează abuzul.
Este 2025. Totuși, există multe informații prețioase gratuite – nu sunt singura care se întreabă de ce în mod special femeile care se află în abuz (cele mai multe) tratează cu lejeritate aceste informații esențiale pentru ele, în loc să își dorească să le integreze în viață de zi cu zi?
Nu trebuie să te micșorezi ca să încapi în viața partenerului tău. Sper că această clarificare este utilă cel puțin unei persoane. Daca ești tu, mă bucur pentru tine. Indiferent cine ești.
Walter Riso – psiholog – spune si el, foarte clar și răspicat, cu subiect și predicat și pe înțelesul tuturor:
”Trebuie să acceptăm felul de a fi al partenerului, însă numai dacă asta nu presupune un sacrificiu psihologic din partea noastră.”
Așa că, partea sănătoasă din tine, DACĂ ÎNCĂ EXISTĂ, ar trebui să știe că:
– locul tău nu este lângă o persoană incapabilă să facă schimbări în bine pentru relație și față de tine. Atenție: nu pentru tine, ci față de tine. Sesizezi diferența, da?
– locul tău nu este lângă o persoană care are un caracter reprobabil și care îți arată că cei șapte ani de acasă există doar în poveștile altor generații
– locul tău nu este nici lângă o persoană care suferă de diverse dependențe sau chiar tulburări pe care REFUZĂ SĂ ACCEPTE CĂ LE ARE și, deci, nu vrea să și le trateze, nu vrea sa învețe să și le controleze ca sa scape de problemele generate de acestea exact in relația voastra
– locul tău nu este lângă o persoană care nu contribuie financiar în cadrul relației și care nu este dispusă să își asume responsabilități. Sau care contribuie doar parțial și ocazional numai când este împinsă de la spate să facă lucruri elementare (dus gunoiul, șters praful, cumpăraturi obișnuite, să plătească facturile din banii personali, etc.)
– locul tău nu este lângă o persoană care nu are inițiativa preluării responsabilităților sale în cadrul cuplului și care te lasă pe tine să decizi, să devii ”șeful” de care mai târziu se va plânge și pe care îl va învinovăți pentru ca a preluat conducerea in relatie, pentru ”reproșuri” sau pentru ”controlul” asupra relației – lucru care i-a fost întotdeauna convenabil.
Sper că articolul acesta a adus un semn către tine – semnul că ești o persoană importantă care trebuie să se mobilizeze să facă schimbările la care se gândește demult.
Curaj, aceste informatii ce tin de psiho-educatie sunt ceea ce salveaza vieti – poate chiar viata ta si a copilului tau.
Îți mulțumesc pentru că mă citești, pentru că distribui articolele mele și pentru că faci loc în viața ta educației psihologice și relaționale.
Și, bineînțeles, dacă ai nevoie de susținere, te aștept cu drag la consultațiile online – la ora ta de bine, alături de mine.
