Ascult Medicine Women si incerc sa scriu. E foarte greu! Ma gandeam cand m-am inscris pentru a doua oara la SENS ca va fi mult mai usor. Stiam cum se desfasoara lucrurile, stiam la ce sa ma astept. Total gresit!
Am avut emotii mari si nimic nu a fost la fel. Au fost patru zile de o mare incarcatura emotionala. Nu am gasit pana acum, adunate in acelasi loc, atatea femei puternice, adevarate lupoaice supravietuitoare. Fiecare poveste a fost cutremuratoare si ma gandeam ce caut eu aici. Si apoi mi-am dat seama ca nu sunt in plus, ca fac parte din ” haita” si-mi place ”sa alerg” impreuna cu ea. Acasa mi-am dat seama ca mai am masti de dat jos si ca nu va fi usor, dar nici imposibil.
Initial a fost un pic dificil sa ma concentrez afara, la exercitiul de constientizare a corpului prin respiratie, dar pana la urma furnicile si gazele m-au lasat in pace {ele pe mine, sau eu pe ele, nu mai stiu 😉} si mainile mele s-au unit cu iarba si pamantul, de parca eram un TOT. Noua si neobisnuita a fost senzatia. Cand am deschis ochii si am intalnit cerul si crengile de brad, m-au inundat linistea si bucuria. Iti multumesc, draga mea Mona!
Imi pare rau ca nu am reusit sa facem meditatiile active [Kundalini ☺ ], din motive independente de noi, dar mai sunt SENS-uri viitoare. Mi-a facut mare placere sa creez si sa colorez mandala [de data aceasta nu m-am mai simtit copil, ci femeie cu valori interioare si nevoi emotionale si relationale]. In seara speciala dedicata noua, domnitelor ”LUP”, am vazut ce poate face o esarfa colorata ☺, am ras mult si parca toata curtea era a noastra, inclusiv tufele [fara babuini] 😉. Va multumesc pentru aceste zile speciale si va doresc, fiecareia dintre voi, sa va repozitionati astfel incat sa fiti FEMEIA ”care alearga cu lupii”! Va imbratisez cu dor, Magda.
