”Avem nevoie ca sentimentele noastre să găsească ecou în sufletul cuiva”

„Când ne simțim nefericiți, nu avem neapărat nevoie de o soluție. Avem nevoie ca sentimentele noastre să găsească ecou în sufletul cuiva. Vrem ca cineva să înțeleagă cum ne simțim, ca să nu fim singuri cu sentimentul respectiv.”

Cine se gândea, când eram mici, adolescenți sau tineri la început de drum printre relații, că viața se va complica și că vom ajunge adulți ale căror trăiri nu își găsesc ecoul în sufletul cuiva?

A rămâne neînțeleși de către oamenii din jur este o altă realitate căreia trebuie să îi facem față, nu de puține ori. Nu ne-a pregătit nimeni pentru realitatea asta. E o lecție ce nu ne-a fost predată – niciodată. Și care te face să te simți singur cu sentimentele tale, cu trăirile tale delicate.

Și totuși, există alți oameni care știu să asculte. Nu mă refer la simpla atitudine de om care tace și lasă impresia că ascultă, ci la a ști cum să asculți – astfel încât celălalt să știe că ceea ce înseamnă sentimentele, cuvintele sau chiar tăcerile sale, chiar are ecou în interiorul tău. Iar așa ceva este mult mai mult decât empatia de dicționar.

Iar cei în interiorul cărora cuvintele, sentimentele sau tăcerile tale își găsesc ecoul sunt toți aceia care sunt bine pregătiți în domeniul acesta atât de complex al relațiilor interumane și al sănătății mentale – indiferent de specialitatea aleasă, de orientarea psihoterapeutica urmată și inclusiv cei care au ales, având această bază anterior dobândită, consilierea de dezvoltare personală, coaching-ul sau activează ca traineri de relații.

În secolul însingurarii, de Ziua Psihologului, cand am si scris aceste randuri, eu am curajul de a-ți spune că acei puțini oameni care știu, pot și vor să îți audă cuvintele, trăirile, gândurile – există.

Poate nu ai cautat cum trebuie acea persoană – dar ea există. Îți spun sigur-sigur.

Însă nu o căuta unde nu ai cum să o găsești – ci caut-o printre persoanele specializate care te pot asculta. Acestea sunt, în general, cele mai sigure pentru tine. Pentru că „urechea psihologului” se antrenează – nu se naște nimeni cu această capacitate

A asculta este o abilitate care se învață și – cum spun mereu, ține de comunicare.

Iar la SENS – bootcamp anual pentru Femei (Bran) între 27-30 Iulie vei putea și tu:

sa găsești ecou in sufletul meu și al grupului din care vei face parte

să dobândești, prin participarea la acest grup mastermind pentru femei,  cele mai bune abilitati de comunicare cu cei din viața ta și să te faci văzută, auzită și ascultată fără să cerșești aceste lucruri esențiale

să știi, daca vei participa si tu, ce ai de făcut atunci când nu ești auzită, văzută, ascultată – a.î. să nu mai aduni în tine frustrări nemulțumire, somatizări.

Este o mulțumire imensă pentru mine când aflu că, la mai puțin de o lună de la SENS, studentele mele – cele care s-au implicat 100% și peste, încă din prima zi de lucru în bootcamp – au obținut rezultate, au făcut progrese excelente în relațiile lor, au devenit stăpâne pe viața lor, își cunosc foarte bine corpul și știu să îl asculte când le da semnale de atenționare față de relațiile lor, au început să facă și alte schimbări excelente în viața lor și și-au schimbat cursul vieții în bine.

Aflu cu mare drag, chiar peste timp, cât de important este pentru femei acest program – cât și faptul că am lucrat apoi individual, completând în aceasta formă lucrul de la SENS.

Un astfel de mesaj este acesta – mi-a umplut inima de bucurie și ochii de lacrimi. Mariana a participat la SENS, în urmă cu 2 ani. Ascultând, recent, unul dintre materialele mele video, în urmă cu puțin timp, mi-a trimis acest mesaj:

Detaliile pentru înscrierea la ediția SENS din această vară (27-30 Iulie) sunt aici www.monageorgescu.ro/sens-14/ , dar îmi poți scrie și mesaj privat pe Facebook, pe TikTok sau pe e-mail (lucia_mona_georgescu@yahoo.com) dacă vrei să vii cu noi.

Vom fi la Transylvanian Inn, in inima Transilvaniei.

Mă și imaginez aici – un loc în care vara are miros proaspăt, de munte! Un loc ce ne așteaptă cu drag – pe mine, pe tine, pe tine și, desigur, pe tine.

Imaginează-ți că te afli în acest loc pentru cele mai importante patru zile din vacanța ta de vară din acest an – patru zile în care te poți bucura de un timp doar pentru tine, un timp pe care îl foloseșți așa cum ai tu nevoie: fară constrângerile cărora trebuie să le faci zilnic față, fară dorința de a demonstra ceva, fară nevoia de a concura cu nimeni. Patru zile în care timpul tău interior va capăta alte valențe și se va umple cu acele lucruri de care ai nevoie pentru ca, după SENS, tu să poți face față vieții într-un mod relaxat dar asumat și pragmatic, conștient și totodată flexibil, rațional și în același timp simțind și trăind emoția într-un mod total diferit față de cel actual.

Imaginează-ți un loc discret în care poți să savurezi liniștea, un loc în care poți să te relaxezi sub mângâierea blândă a soarelui de munte, timp de patru zile – patru zile doar ale tale.

Ți-ai propus de multe ori să te întorci la tine însă nu ai știut cum să faci asta, nu ai fost încurajată și ai amânat de fiecare dată.

Te voi ajuta personal sa faci acest lucru, daca participi la mentoratul de grup – SENS.

Vara aceasta poate fi vara în care tu înveți in mod structurat, organizat, pe baza unor informatii corecte si cu sprijinul meu, cum să te întorci către tine si sa scapi de depresie si de anxietate, poate fi vara în care nu mai amâni acest lucru – pentru că acum știi cât de mult costă această amânare: costurile psihologice sunt depresia si anxietatea.

Dacă vrei să iți recuperezi echilibrul emoțional, dacă vrei să dobândești claritate și să-ți recuperezi încrederea în tine, dacă vrei să înveți să comunici mai bine pentru a-ți regla relațiile importante din viața ta și dacă vrei să înveți feminitatea completă, atunci este suficient să iți faci timp doar 4 zile pentru a face din această vară o vară de neuitat!

SENS – adaptat nevoilor femeii moderne. SENS – standarde de calitate în educația relațională și dezvoltarea personală dedicate femeilor. SENS – protejează demnitatea femeilor. SENS – de paisprezece ani, consecutiv, sprijină femeile în vindecarea de care au nevoie pentru că acestea să revină la adevăratele lor valori: înțelepciunea și feminitatea autentică.

Ai putea fi chiar tu una dintre femeile care își redobândesc încrederea în sine și care recapătă controlul asupra propriei vieți. Iar vara din acest an poate fi vara în care tu te întorci către tine – mai ales că situația inedită cu care ne confruntăm ne îndeamnă să fim prudenți în ceea ce privește locul în care ne facem vacanțele, alegând acele locuri care acordă siguranței sănătății noastre atenția cuvenită. Iar în această vară, acest loc este Pensiunea Transylvanian Inn, din Bran.

SENS – 4 zile pentru fiecare femeie. 4 zile în care vei învăța cum să te regăsești și cum să construiesti si tu drumul spre feminitatea completă – acea feminitate pe care nu o cunoști sau căreia, fară să știi, i-ai întors spatele – acea feminitate de care îți este un dor ciudat și pe care îți dorești să o traiesti, însă nu știi cum.

Participă și tu, în această vară, alături de noi – mai sunt câteva locuri libere. Te aștept cu drag!

 

Revenind la tema articolului:

Foarte multe femei și foarte mulți bărbați cu care lucrez îmi spun:

„Mă simt foarte singur/ă, mă simt neascultat/ă de cei din viața mea”

Pentru un om obișnuit căruia îi spui că nu te ascultă nimeni din cei din viața ta, poate că pare ceva banal. Nu și pentru noi, cei descriși mai sus – deși, suntem tot oameni obișnuiți.

Vei mai auzi, poate, de la cei din jur: „Nici pe mine nu mă ascultă, parcă vorbesc singur”, dându-ți impresia că asta e normalitatea. „Ce să faci, așa e când ai o relație”.

Dar noi îți vom spune că așa e doar când ai o relație disfuncționala, toxică sau chiar abuzivă – și că pentru oameni, fiind ființe sociale, nu asta e normalitatea. Te vom ajuta să afli ce anume spune despre tine faptul că accepți ceea ce și tu ai înțeles că nu e firesc. Te vom mai ajuta să nu ajungi cerșetor de ascultare, de respect, de prietenie sau de iubire. Adică să nu te pui singur în situații neplăcute sau chiar de abuz.

„Mă simt foarte singur, mă simt neascultat de cei din viața mea”

Când eu aud aceste cuvinte – și le aud tot mai des – îmi dau seama câtă durere nespusă e acolo, durere ce este uneori ascunsă sub in zâmbet crispat, alteori însoțită de lacrimi și de o senzație de sufocare.

„Atunci, mai bine singur/a” – îmi spun multe persoane, în ultimii ani.

Pentru că a nu fi ascultat când nu ești singur – ai o relație și ai prieteni, oameni de care tragi tu ca să fii auzit și văzut – duce la altceva foarte grav: duce la sentimentul de însingurare în mijlocul oamenilor care te ignoră cu bună-știință, un sentiment despre care am mai scris și cu care foarte mulți oameni se confruntă – deși nu sunt singuri.

Iar acest sentiment ne poate face să și clacam in fața vieții – deși, repet: nu suntem singuri, dar dacă trăirile noastre nu își găsesc ecoul în interiorul celor din jur, atunci nu ai cum să te simți – decât singur.

Și da, „Atunci, mai bine singur/a” – decât să te îmbolnăvești în doi, în mijlocul familiei sau al prietenilor.

Să „despachetăm” însingurarea

Când întreb, la prima ședință, ce este mai exact, această însingurare, oamenii nu pot găsi cuvintele care să o explice. Pentru că nu ne-a ajutat nimeni, în acest sens, al vocabularului emoțiilor și trăirilor.

Însingurarea vine cu sentimentul de a nu fi nu doar înțeles și neascultat, ci și cu a constata că nu ești important pentru cei din jur. Că ești obiect, cantitate neglijabila. Însingurarea vine cu a fi respins.

Asta conține însingurarea.

Aud, mereu, după ce „despachetez” în acest mod însingurarea:

„Acum e mai clar – da, asta simt și asta mă doare.”

Este foarte important să știi să numești ce doare. Odată ce știi să numești, știi ce pași să urmezi. Îți repari busola interioară

Dar dacă rămâi acolo, fără această busolă interioară funcțională, dacă te afunzi în însingurare, ăsta este semnalul de alarmă al depresiei – care, așa cum știm, face ravagii și poate duce inclusiv la suicid.

Dincolo de multiplele sale cauze (genetice, medicale, alimentare, stil de viață), depresia are legătură și cu calitatea proastă a principalelor relații: cele cu familia, cu partenerul/partenera de cuplu, cele cu prietenii. Și inclusiv cu întâmplările de la locul de muncă.

Ceilalți nu știu cum să asculte – este o realitate pe care cred că ar fi util să o avem in vedere despre cineva cu care vrem totuși să vorbim, căruia vrem sa ne destăinuim.

Poate e bine să ne întrebam, înainte de a vrea să vorbim: „Dar dacă nu știe să mă asculte?” Și, poate, stăm un pic pe loc și ne gândim cât comunicam poate ajustam cantitatea de informații pe care vrem să o transmitem. Măcar un pic. Adică suntem atenți și ne folosim de capacitatea noastră de a anticipa. Se numește prevenție. Și ajută mult să ne conținem in interiorul granițelor personale.

Cel mai probabil, celalalt nu știe cum să asculte – la școală nu se preda asta, în familia sa – mai mult ca sigur – nu a văzut asta.

Poate dacă ne amintim aceste lucruri, reușim să prevenim situația de a rămâne încă o dată neînțeleși – mă gândesc. Înseamnă că ne putem raporta mai realist la acea persoană. Se numește tot prevenție.

A rămâne neînțeleși în prezența altcuiva – zile la rând, chiar ani la rând, din păcate – înseamnă a continua să rămânem singuri cu nefericirea noastră, cu neputințele noastre, cu sentimentele noastre dificile de respingere repetată.

• „Nu mă ascultă deloc, parcă vorbesc cu pereții”

• „Trebuie să mă chinui să am un minim dialog – și atunci, doar despre ce mâncăm sau dacă i-am călcat cămașa”

• „Este tot mai indiferentă – poate că are pe altcineva”

Este ceea ce ni se întâmplă, celor mai mulți dintre noi. Fără a le găsi scuze – ai observat, poate, și asta ți-a lăsat un gust amar: partenerii, copiii, părinții, prietenii, colegii noștri nu au de unde să știe cum să asculte, cum să ne asculte, cum să ne conțină sentimentele, nu știu să tacă. Și – ce e mai periculos: nu vor să învețe nici cum să asculte, nici să ridice ochii din ecran atunci când vorbești, nici să tacă atunci când trebuie să lase, celuilalt, spațiu de vorbire, de exprimare.

Mai mult, atunci când se întâmplă să tacă – lucru extrem, dar extrem de rar – tac nu pentru că se concentrează să asculte ci tac fie pentru a se gândi in continuare la prioritățile lor, fie pentru a ne contesta trăirile – mai ales dacă ii vizează, fie pentru a ne oferi soluții – deși noi nu cerem soluții.

Noi însă avem nevoie să știm că ceea ce spunem chiar are ecou în celălalt. Ceea ce foarte rar se întâmplă.

Și pentru cele mai multe situații – cu mare regret o spun – ecoul acesta NU EXISTĂ. Iar însingurarea a umplut spațiul interior al multor oameni care nu sunt singuri și care trăiesc în plină singurătate – mai ales în doi.

E foarte trist știu, să observi asta la cei din viața ta: partener/a, părinți, copii, prieteni.

E greu, dar trebuie să înțelegi: nu mai cere tacit, această ascultare.

Nu mai cerși – ascultare, respect, iubire. Totul se poate schimba, dacă decizi să schimbi asta. Știu sigur-sigur.

Nu doar traumele ne pot marca viețile, ci și lipsa educației pentru relații – încă de la vârste mici. Știu, curentul actual, trendul – mai ales în ultimii doi ani – este cel al traumei. Totul e despre traumă – chiar până la a 20-a generație: că nu știi să încui o ușă, are legătură cu trauma; că nu știi să te exprimi, are legătură cu trauma; că nu te speli pe mâini înainte să mănânci, are legătură cu trauma; că nu îți pasă de igiena personală, are legătură cu trauma; că nu știi să faci o prezentare în public, are legătură cu trauma; că ești plin de tupeu, are legătură cu trauma. Totul este scuzat prin traumă.
Nimic mai fals – sunt mulți alti factori, mult mai activi, din cauza cărora se întâmplă astfel de lucruri: lipsa de educație a autonomiei emotionale si ecoomice, lipsa de educație pentru relații, lipsa educației în ceea ce privește comunicarea sănătoasă, etc. Consecințele acestor lipsuri enorme sunt mult mai grave decât trauma – pe care cineva poate nici măcar nu a trăit-o, așa cum îi este indus pe toate canalele social media.

Indiferent cine sunt ei, cei mai mulți oameni dintre cei menționați mai sus, numitorul lor comun este că nu știu să asculte – și nici nu îi interesează să asculte. Cu asta în gând trebuie să pornești atunci când vrei să vorbești – este o așteptare realistă, ce nu te duce spre suferință. Dacă se întâmplă să obții altceva, bucură-te și apreciază asta, e ca o gură de aer proaspăt. Dar, în general, nu asta obții. De aici și însingurarea pe care o trăiești și care roade din tine, pe interior.

Prea puțini oameni vor să învețe cum să asculte. Dar asta nu înseamnă că nu vei găsi niciodată pe nimeni care să te poată asculta – ci că ai dat prea mult timp cuiva care nu te asculta fie pentru că nu vrea, fie pentru că nu vrea să învețe cum să asculte și implicit, cum să comunice. Iar cu asta nu prea ai ce să faci, când cineva nu vrea nici măcar să învețe astfel de lucruri.