Relațiile: terenul pe care ne putem vindeca sau agrava rănile emoționale

“Bolile, cu foarte putine exceptii, isi au cauza in relatiile noastre”
Franz Ruppert – psiholog, psihoterapeut, profesor de psihologie

Niciun cuplu nu este scutit de discutii in contradictoriu sau de conflicte. Probleme si crize exista in viata oricarei persoane care se afla intr-o relatie. Dar de prea multe ori relatiile noastre cu persoanele la care tinem sunt parazitate de diferite manifestari neadecvate si de diverse forme de abuz  – de la cele mai subtile si greu de recunoscut, pana la cele directe si foarte dure – care vizeaza controlul si supunerea noastra.

Astfel de jocuri psihologice pornesc, de cele mai multe ori, de la simple dezacorduri si se indreapta – nu de putine ori – spre conflicte in cadrul carora comportamentele anormale – abuzul verbal si violenta domestica, de exemplu –  devin firescul, devin normalitatea iar distanta mentala si emotionala dintre parteneri este din ce in ce mai mare.

In ciuda tuturor indicatorilor vizibili ai relatiilor disfunctionale sau toxice, cele mai multe persoane nu se pot desparti de astfel de parteneri, apeland la variantele comune:

• fie devenind din ce in ce mai supuse, sperand ca o astfel de atitudine il va determina pe partener sa se schimbe,
• fie confruntand partenerul – insa nu asa cum este de dorit, ci intr-un mod ineficient;

Ceea ce rezulta este un intreg cortegiu de aparari prin critica si repros, prin izolare, tacere si alte manifestari pasiv-agresive.

Valorile interioare – busola ta interioara

Neglijenta fata de propriul loc in cadrul relatiei si ignorarea faptului ca o relatie trebuie sa fie una de tip securizant, ii determina pe oameni sa uite ca iertarea, vindecarea, iubirea neconditionata si absenta Ego-ului nu exclud: 

• lipsa granitelor
• lipsa de reactie la comportamente neadecvate
• toleranta si acceptare duse la extrem
• tacere si resemnare in fata persoanelor toxice, abuzive
• anularea tuturor asteptarilor si nevoilor tale emotionale, de relationare, de conectare si de recunoastere
• anularea prioritatilor tale personale si profesionale
• anularea personalitatii tale

Daca ai ajuns in situatia in care se manifesta cel putin unul dintre aceste comportamente, inseamna ca:

• nu ti-ai cunoscut valorile (demnitatea si educatia, de exemplu, sunt valoari – nu ti le negociezi, pentru ca asta te duce spre a renunta la aceste valori, in mod gradual)
• daca ti le-ai cunoscut, totusi ai fost dispus/a sa ti le negociezi – poate pentru ca nu stiai ca valorile nu se negociaza? Ce poti negocia in relatie sunt activitatile, de exemplu – in niciun caz valorile.
• te-ai anulat ca persoana – adica exact ceea ce si-au dorit cei in raport cu care ai ajuns sa ai astfel de comportamente.

Valorile tale sunt importante in orice aspect al vietii tale, prin urmare si in cadrul relatiilor. Repet: nu ti le negociezi!

Stilurile voastre de atasament

Stilul tau de atasament si stiul de atasament al partenerului tau se afla la baza acestor comportamente pe care le aduceti impreuna in relatia voastra. Despre aceste stiluri de atasament –  sigur, anxios-ambivalent si evitant – am scris deja si te invit sa citesti AICI.

Revenind la tine: astfel de comportamente au legatura cu fricile tale, cu faptul ca aceste persoane te domina iar tu depinzi de ele (afectiv, financiar sau material ori din toate aceste trei puncte de vedere), iti ignori emotiile, nevoile si sentimentele.

Aceste persoane pot fi parintii tai – chiar daca esti adult, unele rude si, in foarte multe situatii, partenerii de cuplu sau prietenii.

Insulte, comentarii degradante, critici umilitoare – si lista cuvintelor si comportamentelor care reprezinta, de fapt, forme de atac asupra valorilor tale personale sau profesionale, poate continua. Toate acestea reprezinta un atac la demnitatea ta. Atunci cand aceste cuvinte se refera la aspectul tau fizic, la capacitatile tale intelectuale, la competentele tale si la valoarea ta ca om inseamna ca esti supus abuzului.

De asemenea, alte forme de abuz mascat sunt: ironia, sarcasmul, forme subtile de zeflemea si renumita ”bascalie” romaneasca atat de des suportata de catre multe femei si multi copii, in familie – toate acestea reprezinta un abuz indirect si il poti identifica mai ales atunci cand esti acuzat ca esti ”prea sensibil/a” sau ca ”nu ai simtul umorului”.

Ironia si sarcasmul nu inseamna umor

Umorul este diferit de ironie si de sarcasm, putand fi un mijloc de detensionare a unor situatii delicate. Insa ironia si sarcasmul nu reprezinta modalitati de comunicare acceptabile. Nu, nu esti deloc sensibil/a – esti sensibil/a, eventual, la comportamentele reprobabile fata de tine si este firesc sa reactionezi. Poate ca aceste comportamente sunt adecvate ”cu baietii, la o bere” – dar nu sunt adecvate fata de tine. Punct. Fata de acesti oameni trebuie sa te delimitezi foarte clar – sunt oameni dominatori si egocentrici. Cu toate ca iti pot repeta ca te iubesc, relatiile dintre tine si ei sunt relatii disfunctionale, dezechilibrate, relatii in cadrul carora ai tot dreptul de a stabili limite ferme si cat se poate de clare.

Exista cercetari ale caror rezultate indica faptul ca foarte multe femei adulte includ ironia si sarcasmul partenerilor de viata in categoria comportamentelor normale. Asta pentru ca de mici au fost obisnuite cu ironia si cu sarcasmul unuia dintre parinti sau al ambilor parinti. Sau au ajuns sa se autoironizeze, ca strategie adaptativa in fata problemelor cu care se confrunta. Din nefericire, frustrarile acumulate sunt tot mai multe iar autoironia nu este o strategie buna, daca schimbarile si repozitionarile sanatoase intarzie sa apara.

”Cum poţi crede pe cineva care iti spune: „Te iubesc”, dupa care te trateaza cu lipsa de respect si cu violenta emotionala? Cum il poti crede, cand vezi ca nu doreste decat sa iti controleze viata, sa-ti spuna ce trebuie si ce nu trebuie sa faci, ce ai dreptul si ce nu ai dreptul sa crezi? Cum poate pretinde cineva ca te iubeste, incarcandu-te apoi cu toate gunoaiele sale emotionale, cu gelozia si invidia sa?
Cum ii poti spune cuiva: „Te iubesc”, facandu-l apoi sa sufere in fel si chip si transmitandu-i parerea ta proasta despre el? „Simt nevoia sa-ti spun ce nu este in regula cu tine tocmai pentru ca te iubesc”. „Simt nevoia sa te judec, sa iti demonstrez vinovatia si sa te pedepsesc tocmai pentru ca te iubesc”. „Simt nevoia sa iti spun tot timpul ca gresesti si sa te fac sa te simti mizerabil tocmai pentru ca te iubesc”. Din cauza acestei „iubiri”, oamenii sunt nevoiti sa suporte toate crizele de manie, de gelozie, si toata prostia celor care „ii iubesc”.
Don Miguel Ruiz & Janet Mills

Sunt oameni toxici care nu te vor independent si autonom si iti influenteaza viata in mod cat se poate de negativ – pana la psihosomatizari si tulburari de ordin psihic – cel mai frecvent probleme medicale de ordin cardio-vascular, nu de putine ori si tulburari depresive si anxioase, toate acestea afectandu-ti calitatea vietii.

Toate ranile noastre emotionale apar in cadrul relatiilor si al relationarii – inca de la inceputul vietii; relatiile reprezinta ”terenul” pe care ne putem vindeca ranile – insa pe acelasi teren se pot si agrava, datorita modelului disfunctional in baza caruia stabilim si intram in relatii. Continuand sa functionam in baza unui model de relatii care provoaca imbolnavirea, la ce ne putem astepta?

Indiferent ca vorbim despre relatiile cu parinti toxici si abuzivi sau despre relatiile cu parteneri de cuplu, astfel de relatii sunt generatoare de stres toxic.

Comportamentul pasiv-agresiv, tratamentul prin tacere, prin indiferenta, prin respingere sau prin neglijare, abuzul, violenta in familie – toate sunt elemente de stres toxic si perturba activitatea si structura creierului , ducand, asa cum spuneam, la probleme reale de sanatate fizica si mintala.

Stresul este cea mai periculoasa toxina din viata ta si chiar trebuie sa inveti sa o gestionezi

Iar pentru asta tu trebuie sa iti cunosti stilul de atasament, sa identifici stilul de atasament al partenerului tau si sa invatati sa vi le gestionati pentru a va crea un teren securizant al relatiei. Cu toate ca stilurile de atasament sunt stabile, ele sunt flexibile si puteti lucra amandoi la acest aspect – bineinteles cu ajutor specializat, daca amandoi va doriti sa ajungeti la un sentiment de siguranta in cadrul cuplului vostru.

Mai trebui sa inveti sa iti cunosti valorile si nevoile emotionale, de relationare si de comunicare si sa stabilesti granite sanatoase pe care sa le comunici de fiecare data cand aceste persoane apeleaza la intimidare, santaj manifestat prin retragerea iubirii sau atentiei, manipulare si control. Toate acestea sunt doar strategiile oamenilor slabi, nesiguri pe ei si nu reprezinta modalitati de tip adult de rezolvare a situatiilor. Iar tu esti un adult care trebuie sa se delimiteze in primul rand de parintii sai. Si esti un adult care trebuie sa nu depinda emotional, financiar sau material de nicio alta persoana.

Orice adult ar trebui sa stapaneasca arta de a sti sa isi conduca propria viata intr-un mod coerent si asumat. De asemenea, pe fondul relatiei, orice adult isi poate modifica propriul model functional in legatura cu relatia: convingeri, atitudini si asteptari personale – daca doreste sa construiasca impreuna cu partenerul sau un teren securizant al relatiei, pentru amandoi.

Cand esti invadat/a de tot felul de frici, cand nu gandesti structurat si in mod adult despre tine si despre viata ta, sigur ca tot ce poti face este sa te lasi atras de forta cliseelor care te indeamna chiar sa duci la extrem iertarea, vindecarea, iubirea neconditionata si absenta Ego-ului. Insa in situatii care presupun rationament sanatos si privire atenta asupra vietii tale, la ce iti folosesc aceste extreme? In astfel de situatii, ai nevoie de claritate, de puterea de a decide, de a vedea unde te afli si ce ai de facut. In astfel de situatii ai nevoie sa actionezi si sa lasi pe mai tarziu cliseele. Lasa-le pentru Facebook, acolo este locul lor. Viata ta are nevoie de tine. Doar de tine.

Dintr-o stare depresiva generata de stresul in care traiesti nici nu poti gandi altfel despre tine – gandesti ca un dependent aflat intr-o simbioza cu consecinte negative: ”singur nu ma descurc”, ”nu sunt bun de nimic”, ”nu merit mai mult”, etc. Atata vreme cat nu te vei ocupa de starile tale depresive pentru a le vindeca, vei gandi in acest mod despre tine – si nu numai ca nu ai nicio sansa sa iti recapeti echilbrul emotional, dar cei care te vor dependent de ei vor continua sa te culpabilizeze, sa te domine si sa se foloseasca de tine, exercitandu-si puterea manipulatoare.

Pentru ca autonomia ta emotionala reprezinta o amenintare pentru ei, vor face tot posibilul sa iti submineze increderea in tine, in diverse moduri: ironie si sarcasm la adresa ta sau a situatiilor cu care te confrunti.

Cu riscul de a fi chiar unul dintre parintii tai – sau chiar ambii, nimeni nu are nicio justificare pentru abuz si pentru a se purta altfel decat in mod adecvat in raport cu tine. Nu le gasi scuze de genul ”a baut”, ”a avut o viata grea”, ”nu a avut mama”, ”nu stie sa comunice altfel”, ”a fost un copil neglijat/abandonat”, ”era obosit”, ”era nervos”, etc.

Multe persoane observa ca astfel de situatii le ameninta sanatatea emotionala si calitatea vietii, insa nu pot lua si masurile de rigoare, nu gasesc modalitati de a face fata emotiilor intolerabile cu care se confrunta atunci cand realizeaza ca trebuie sa faca schimbari in aceste relatii.

A face schimbari inseamna, inainte de toate, a face schimbari in reprezentarile interne pe care cineva le are despre propria persoana si despre viata. Schimbarile facute in reprezentarile interne vor genera un alt mod de a gandi despre sine si apoi alte comportamente in cadrul relatiilor disfunctionale.  Exista persoane care nu au aceasta capacitate de schimbare, din cauza prea multor frici – este firesc sa ne fie frica. Dar cat de firesc este sa ne complacem in rol de victima atat de mult timp?

A gandi altfel despre tine este un semn de vindecare care trebuie sa se traduca in refuzul de a mai ceda controlul asupra vietii tale, in relatii de calitate si in altfel de comportamente in favoarea ta – comportamente stabile si de durata.  Pentru ca, nu uita: relatiile sunt terenul pe care ne putem vindeca sau agrava ranile emotionale.