Relațiile de cuplu, în pandemie

Insatisfacția, nemulțumirea, sentimentul permanent de neîmplinire, înmulțirea frustrărilor și a conflictelor cu consecințe majoritar distructive, stagnarea in relații disfuncționale sau chiar traumatizante, numărul îngrijorător de cazuri de abuz și violență domestica, creșterea numărului de separări/divorțuri sunt consecințe nu doar ale traumelor din viața intrauterina, din primii ani de viață sau din relațiile de iubire, ci și ale lipsei de educație relațională – am fost modelați în familie, apoi la școală și societate să imitam, mai mult sau mai puțin, ceea ce am văzut în jurul nostru.

Acesta este un articol mai lung, care cere un pic de răbdare dar și un nivel mediu de înțelegere a modului în care funcționează relațiile plus acceptarea faptului ca e foarte posibil sa ai goluri educationale uriașe care afectează relațiile tale – nu doar pe cea de cuplu.

Pentru a folosi stilul domnului doctor Gabriel Diaconu – pe care îl urmăresc cu drag pe Facebook – mai mult: ai nevoie să deții noțiuni elementare de igiena relațională. ”Dacă nu respecți aceste condiții, dar ești interesat, dă-i unei persoane un pic mai înțelepte decât tine acest text și apoi cere-i să-ți explice ce n-ai înțeles.”

Asupra noastră își pun amprenta nu doar genele – ci și factorii de mediu prenatali și timpurii postnatali care pot influența inclusiv riscul de a dezvolta diverse boli cronice și tulburări comportamentale.

Prin urmare, efectele pe care mediul în care creștem le are asupra noastră  sunt de necontestat. Iar alegerile părinților noștri sau ale altor persoane semnificative de a se comporta in fața noastră si de a relaționa cu noi într-un mod sau altul ne influențează major propriul sistem de simțire, gândire și comportament. Dacă nu suntem atenți, vom transfera generațiilor următoare comportamente neadecvate, disfuncționale, indezirabile, toxice, alegerile părinților impactând in mod sever calitatea vieții descendenților.

In marea majoritate a cazurilor, familia, școala, societatea nu au putut oferi tipul de educație relaționala care are rolul de a preveni, de a proteja și de a asigura echilibrul și satisfacția în toate relațiile noastre. Iar consecințele – de multe ori, tragice – ale acestor goluri educaționale ies la suprafață mult mai acut în această perioadă pandemică.

Realitatea întâlnită zilnic în cabinet in sesiunile individuale sau de cuplu, in lucrul cu copiii si adolescenții sau in cadrul bootcamp-ului de educație relaționala și dezvoltare personala pentru femei, SENS – atât înainte, cât și in timpul pandemiei, când continuăm să lucrăm împreună online via Skype – arată că nu știm cum să stabilim relații și că ne confruntăm cu o lipsă tot mai acută a educației relaționale. Iar asta se vede cu ochiul liber in calitatea foarte scăzută a tuturor relațiilor – indiferent de natura lor, relațiile umane sunt de o calitate din ce in ce mai proasta. Iar in contextul pandemiei, abuzurile si violenta domestica au căpătat amploare punând in pericol si mai mare femeile si copiii, dezechilibrând echilibrul si asa fragil al celor care se confrunta cu astfel de situații.

Pornind de la observațiile efectuate de-a lungul activității profesionale, voi enumera pentru tine, în cele ce urmează, semnele lipsei educației relaționale – cel mai probabil identifici in trecutul parintilor tai astfel de situatii la care tu ai asistat si in functie de care ai tras niste concluzii de viata ce fac parte din scenariul tau de viata. Dacă te regăsești in una sau mai multe dintre ipostazele următoare, atunci te aștept să lucrăm împreună.

Întrucât avem, în continuare, multe restricții care pe mulți ne obligă să ne desfășuram activitățile profesionale online, toate întâlnirile noastre se desfășoară via Skype. Profilul meu profesional integral și condițiile mele de lucru pot fi consultate aici: www.minunemica.eu/cine-scrie

E un context complex în care este deosebit de important să respectăm măsurile ce ne pot proteja de infectarea cu acest virus – un musafir nepoftit in viața noastră.

Și este la fel de important să rămânem bine cu noi pentru a ne putea păstra imunitatea psihică, pentru a nu fi afectați de depresia și anxietatea care stau, parcă, la pândă – și care sunt la fel de periculoase ca acest virus.

Daca te afli intr-una din situatiile expuse mai jos, recomandarea mea este să începi un demers de autocunoaștere și dezvoltare personală – adică să lucrezi doar împreună cu profesioniști care au studii și specializări în domeniul psihologiei, oameni cu formari, certificări și experiență demonstrată in acest domeniu atât de vast sl psihicului uman – pot fi psihologi, coachi, consilieri de dezvoltare personala, dar cu specializările aferente in domeniul psihologiei. Ei te pot susține, în mod profesionist, așa cum ai nevoie și îți vor oferi informațiile corecte de care ai atât de mare nevoie. Exclude din lista de potențiali “specialiști” persoanele care nu au studii și specializări in domeniul psihologiei – e important să fii foarte selectiv, pe măsură ce numărul șarlatanilor e in creștere și se formează “specialiști” în 3 zile sau in câteva lunisoare. A ignora nevoia de a-ti umple golurile educationale si a nu fi selectiv atunci cand cauti un specialist cu care sa lucrezi pe situatiile tale, sunt consecințe a lipsei de informații corecte și a gândirii critice – iar asta te poate costa nu doar bani, te costă dezechilibrul emoțional, sănătatea psihică și sănătatea mintală. Nu evita educația corecta, educația relaționala – daca vrei sa iți schimbi in bine cursul vieții.

”Educația înseamnă să știi unde să te duci pentru a găsi ceea ce ai nevoie să știi; şi înseamnă să știi cum să foloseşti informaţiile pe care le afli.” (William Feather)

”Educaţia este descoperirea treptată a ignoranţei noastre.”(Will Durant)

”Educaţia nu înseamnă cât de mult ai reţinut, şi nici măcar cât de multe cunoşti. Este capacitatea de a diferenţia între ceea ce ştii şi ceea ce nu ştii.” (Anatole France)

Asa încât, sper sa înțelegi de ce este important să ai susținerea unui profesionist în domeniul psihologiei – fără acest tip de susținere poți avea recăderi, poți reveni in relațiile disfuncționale si abuzive, poți renunța la decizia de a ieși din acele relații, poți înregistra eșecuri și situația ta se poate agrava.

Deruta și confuzia pe care le trăiești atunci când ”te ajuți singur” îți slăbesc, de fapt, încrederea în tine și îți poate genera dezechilibre emoționale, de gândire sau de comportament. Este foarte des întâlnită aceasta situație – oamenii încearcă să se ajute singuri, și este în regula așa. Însă când repeți ceea ce știi că nu trebuie să mai repeți, este clar că ai nevoie de ajutor specializat, de sprijin personalizat pe situația ta, de îndrumare atentă și de însușirea unor noi informații care iți vor fi de folos pentru tot restul vieții.

Vei înțelege, dacă vom lucra împreună, de ce este nevoie să ceri ajutor. Mai mult, vei înțelege că persoanele puternice sunt cele care cer ajutor, nu cele care suferă în tăcere în timp ce cred că se ajută singure sau își înlocuiesc familia și prietenii cu psihologul la care trebuie să apeleze. Prietenii și familia nu sunt psihologi, prin urmare neavând aceste studii și specializări, nu pot ajuta mai mult decât o fac ascultându-te. Însă știm că oamenii nu au capacitatea de a asculta, ci sunt tentați să sară cu explicații, soluții proaste, recomandări prin care îți reprimă durerea sau chiar ți-o contestă, vrând să pară oameni ce au soluții pentru orice. Oameni buni la toate. Suna cunoscut, da? Acești oameni ar trebui să fie cât se poate de onești și să spună: ”Regret că ți se întâmplă asta, dar eu nu am studii de psihologie și nu stiu ce să spun. Pot doar să te ascult, dar tu trebuie să mergi la un specialist care are studii de psihologie”

Prin urmare, revenind la tema acestui articol: semnele care indică lipsa educației relaționale corecte sunt următoarele – totodată, aceste semne indică lipsa nevoii tale de autonomie emoțională, economica și/sau materială, adică lipsa periculoasă a încrederii in tine și a stimei de sine sănătoase:

• începem relații din motive incorecte (frica de singurătate, lipsa banilor sau insuficienți bani pentru viața de zi cu zi, lipsa unei locuințe, ceasul biologic – dorința de a avea un copil fără a ține cont de faptul că celalalt nu dorește copii, etc.)
• intram in relații fără a avea vreo dovadă că celălalt este o persoană de încredere, acordăm încrederea in mod cât se poate de naiv având așteptări nerealiste față de celalalt, bazate pe iluziile noastre și nu pe realitatea sa
• ne ducem către celalalt ca un fluture de noapte la o lampa și nu ne interesează elemente deosebit de importante despre acea persoană: trecutul său, dacă se poate întreține și îngriji singur, dacă are locuința sa și dacă e stabil emoțional; când constatăm, de fapt, cum stau lucrurile, in loc să ne retragem, începem să întreținem din munca noastră un adult care devine stăpânul relației și căruia, in n cazuri, îi dam drepturi totale asupra timpului, corpului și banilor noștri
• intrăm rapid în relații fără a ne fi vindecat traumele de relație anterior dobândite prin despărțiri sau divorturi, pentru ca suferim de anxietate de separare si nu suntem dispusi sa apelam la consiliere de specialitate pentru a face doliul după o separare sau după un divorț, fără a dori să ne uităm la anxietatea de separare care trebuie identificata ca atare, înțeleasă și prelucrată
• nu știm indicatorii disfuncționalităților și ai relațiilor abuzive, deși ii avem in fața noastră – de foarte multe ori încă de la prima întâlnire; sau ii știm, dar nu ținem cont de ei, cosmetizam realitatea celuilalt, ii găsim scuze si suntem convinși ca se va schimba pentru noi, ca e dispus sa se lase educat de noi – iluzia omnipotentei ne domina gandirea
• intram in relații cu persoane indisponibile emoțional sau relațional și, după ce aflăm că celalalt are deja o relație sau chiar este căsătorit, acceptam să rămânem în relații amoroase de triangulare fără să știm că infidelitatea este o formă de abuz
• nu știm să comunicăm și ce să comunicăm (nevoi, emoții, așteptări, granițe personale, priorități, valori)
• nu știm să spunem NU in ceea ce privește timpul nostru, corpul nostru, banii noștri, spațiul nostru și ii dăm celuilalt drepturi depline asupra noastră
• suntem dispuși să negociem valori importante care nu se negociază, precum demnitatea, educația, respectul, libertatea
• nu știm să facem convenții de tip adult care să ne ajute să fim bine in relațiie
• nu știm să oferim siguranță emoțională și nu suntem dispuși să depunem efort pentru a învăța abilitățile necesare pentru siguranța in cuplu
• nu știm să îl ascultăm pe celalalt și să ne facem ascultați
• nu știm cum să avem conversații dificile și le evităm, apoi dorim să îl facem pe celalalt să “treacă peste” – în loc să discutăm în manieră adultă despre subiectele dificile
• vrem să-l schimbăm pe celalalt, să il educam și nu înțelegem că nimeni nu se schimbă pentru noi sau pentru relație, dacă nu dorește să facă schimbări din proprie inițiativa
• apelăm la jocuri psihologice (șantaj l, putere, control, dominare) pentru a-l manipula pe celalalt și ajungem, pe rând, in roluri de Victimă, Salvator sau Persecutor
• găsim pretexte pentru comportamentele neadecvate, toxice sau abuzive ale celuilalt
• nu avem dezvoltată nevoia de autonomie emoțională, financiară și materială și, din acest motiv, rămânem in relații disfuncționale, toxice sau abuzive
• confundăm relația cu sentimentele – în loc să ne concentrăm pe dinamica și calitatea relației

Și lista poate continua. Cel mai probabil, ai trecut deja ptin cele de mai sus. Cel mai probabil, mama ta a trecut prin cele de mai sus. Cel mai probabil, bunica ta, de asemenea, a trecut prin cele de mai sus. Așa încât, tu ai mandatul de a opri toată povestea suferinței pe linie feminină din familia ta – doar prin educație corectă.

Tocmai pentru că știu cât de nefaste sunt consecințele lipsei de educație relaționala, te aștept cu drag să lucrăm împreună online via Skype, a.i. să remediezi situațiile delicate prin care treci.