În cuplu, nu te mulțumi cu mai puțin decât meriți

Observand, de-a lungul timpului, modul in care oamenii se plang de faptul ca sufera in relatiile cu partenerii lor de viata, modul repetat in care se afirma ca nu le plac atat de multe aspecte ale acestora (de la limbaj, pana la atitudine si comportament), remarc, nu de putine ori, ca oamenii nu stiu, de fapt, sa puna limite si granite sanatoase in cuplu. Da, ai citit clar: limite si granite sanatoase, flexibile, in interiorul cuplului. Iar acest lucru este confirmat si de rezultatele unui sondaj realizat de INSCOP Research, in perioada 12-21 iulie 2013, pe un esantion de 1050 persoane, reprezentativ pentru populatia Romaniei; rezultatele acestui studiu arata ca violenta domestica intre soti sau parteneri are un procentaj foarte ridicat, de 19,2%, dintre toate formele de violenta observate in tara noastra.

Potrivit INSCOP, in cadrul aceluiasi sondaj, respondentii au fost solicitaţi sa isi exprime acordul/dezacordul cu o serie de afirmatii care redau stereotipuri si expresii curente privind fenomenul violentei domestice.

Iata rezultatele – nu iti vor placea:

• 30,9% dintre subiecti sunt de acord ca “femeile mai sunt batute si din vina lor”.
• 8,1% cred că “bataia este rupta din rai”,
• 6,4% ca “un barbat care nu-si bate femeia nu o iubeste cu adevarat”,
• 7,3% sunt de acord cu afirmatia “femeia este proprietatea barbatului”

Relația poate fi un loc minunat, dar și îngrozitor

A-i cere partenerului tau de viata un comportament acceptabil si adecvat, in loc sa il lasi sa iti incalce orice limita, a-i cere acestuia un limbaj adecvat si o atitudine adecvata, nu inseamna ca emiti pretentii. Inseamna ca iti stii valoarea si ca ii ceri sa te respecte; a stabili granite in cuplu pare a crea o angoasa de nedescris pentru partenerul caruia i se ”traseaza” aceste limite de bun simt, pana la urma si este o ”noutate” pentru  aceia care apeleaza la argumentul atat de preferat al multora, ”iubeste-ma asa cum sunt” – daca iti iubesti parternul de viata (desi ma indoiesc despre o astfel de iubire), nu inseamna ca trebuie sa-i permiti sa te umileasca, sa iti vorbeasca execrabil, pentru ca se pricepe de minune sa te reduca la tacere tot repetandu-ti ”aaa, deci nu sunt suficient de bun pentru tine” sau ”deci nu ma iubesti asa cum sunt”. Nu inseamna ca trebuie sa te compromiti si sa ii accepti astfel de abuzuri sau ca trebuie sa iti prelungesti chinul intr-o relatie care chiar nu te reprezinta.

Frica de a respinge ceea ce ti se solicita sa faci in cadrul relatiei, frica de a cere ce ti se cuvine – sunt frici adanc inradacinate in tine, insa nu au legatura cu nimic din ceea ce crezi ca te poate afecta. Inceteaza sa faci din obligatie ceea ce acum inca faci, inceteaza sa faci compromisuri nedorite. Stiu, inca dai vina pe faptul ca asa a facut si mama ta. Si ce-i cu asta? Ti se pare o scuza buna? Cat timp mai lasi amprentele parintilor sa iti guverneze viata? Cat timp vrei sa te mai chinui? Partenerul tau actual poate fi un om minunat – si chiar este – insa separat de tine, nu impreuna cu tine. Poate ca v-ati intelege mult mai bine daca ati fi doar prieteni. Poate ca nu iti vine sa crezi ca in cuplu nu sunteti potriviti si prelungesti chinul relatiei si pentru tine, si pentru el.

Observa cu atentie ceea ce iti creaza disconfort emotional si ceea ce iti aduce atingere, generand in tine senzatii neplacute, sentimente de devalorizare, senzatia lipsei de respect. Esti dispus/a sa traiesti cu toate astea pe termen  lung? Daca nu, atunci comunica-i partenerului tau de cuplu ce simti, ce traiesti si ca nu esti dispus sa accepti in continuare sa te umileasca. Umilinta nu are nicio legatura cu smerenia atata de promovata si ea, comercial. Cat mai accepti sa te umilesti? Cate compromisuri mai accepti? Femeile se pot simti vizate de aceste intrebari. Ele stiu cel mai bine de ce.

Compromis dupa compromis, umilinta dupa umilinta. Umilinta nu inseamna smerenie

Si totusi, femeile sunt acelea care, de cele mai multe, accepta compromis dupa compromis, jigniri dupa jigniri si umilinte dupa umilinte. Nu, nu este drept, nu este uman. Nu este nici macar de trecut cu vederea. Unele dintre acestea chiar se perfectioneaza in a rezista, in timp, acestor umilinte. Daca mai au si copii, atunci aleg ”sacrificiul” pentru copii. O minciuna mai mare nici nu cred ca exista.

Suntem egali, insa nu, nu suntem asemanatori. Ce inseamna ca suntem egali? Nu inseamna ca daca tu, ca barbat, te pricepi sa folosesti o bormasina, ar trebui ca si femeia de langa tine sa poata face acest lucru. Iar daca nu il face, nu inseamna ca asta iti da dreptul sa o jignesti. Nu inseamna ca daca tu, ca femeie, stii sa faci mancare si sa crosetezi, ar trebui ca si barbatul de langa tine sa poata face tot ce poti face tu. Egalitatea aceasta inseamna doar ca avem drepturi si sanse egale in ceea ce priveste demnitatea, respectul, dezvoltarea, libertatea si chiar fericirea. Exercita-ti aceste drepturi, pentru ca le ai, prin nastere, nu renunta la niciunul dintre acestea si, mai ales, nu lasa pe nimeni sa ti le incalce.

Relatiile cu parteneri inferiori = relatii cu parteneri nepotriviti

Foarte multe femei accepta relatii cu parteneri inferiori lor – nu doar din punct de vedere al unei minime educatii, ci si al valorilor morale, al venitului, al educatiei primite in familie, al statutului social sau profesional. La inceput, diferentele acestea par nesemnificative, insa, de cele mai multe ori, semnificatiile acestor diferente nu se lasa asteptate prea mult si incep sa apara, una cate una, ducand, nu de putine ori, la violenta domestica – un  fenomen ingrijorator, in crestere, care poate lua multe forme – de la cele subtile, pana la cele directe.

De cele mai multe ori, in cadrul cuplurilor, victime ale nepasarii fata de propria persoana sunt femeile carora nu le vine sa creada, ulterior inceperii unor relatii fara sens, ca astfel de amprente care la inceput erau invizibile, dupa ce au inceput astfel de relatii, chiar se fac simtite in cuplu din ce in ce mai agresiv.

Sentimentul de inferioritate trait de barbati care au alaturi femei puternice (educate, independente financiar si material) devine, de cele mai multe ori, un sentiment de ura – iar o astfel de ura poate fi comparata cu ura de rasa – ca femeie aflata intr-o astfel de relatie inegala, nu ai cum sa ii faci fata acestei uri. Stiu, socul este mare. Uita-te insa, cu atentie, cat suporti ura fata de tine a partenerului tau de viata? Ura si invidie pentru ca ai atat de multe in plus fata de el – de la educatie pana la bani personali, nu te poate controla, nu iti poate controla viata si totusi … il lasi sa te jigneasca, sa isi arate adevarata fata pe care la inceput a mascat-o doar cu manevre frumoase, de seductie.

Femeile uita prea repede ca inainte de a intra in relatii toxice, se simteau mandre de realizarile personale sau profesionale dobandite prin efort personal, erau mandre de meseria pe care o aveau, erau multumite cu viata si confortul pe care singure si le asigurau. Dupa ce coboara acest nivel si intra in astfel de relatii, se lasa umilite, jignite (nu sunt putine situatiile in care femeii i se striga ”bine, ba, ca esti tu educata”, ”bine ca esti tu intelectuala”). Pentru ce? Pentru ce accepti atatea jigniri? Odata acceptate, se vor repeta. Si, dupa cum spuneam, speranta ca lucrurile se vor indrepta si ca veti fi fericite, este doar o minciuna frumoasa. Iar daca se vor indrepta peste 20 de ani, timp in care tu ai inghitit toate mizeriile iar timpul a trecut pe langa tine si si-a pus amprenta intr-un mod foarte urat, se vor indrepta degeaba.

Nu exista retete pentru fericirea in cuplu

Retete pentru fericirea in cuplu nu exista, iar numarul acestor situatii este ingrijorator de mare, exista foarte multe femei care, atunci cand se confrunta cu astfel de diferente uriase intre ele si partenerii alesi, incearca, inutil, sa repare si sa remedieze conflictele care pornesc tocmai de la astfel de diferente. Femei care fie incep sa scada standardele si coboara mult, din ce in ce mai mult, nivelul unui dialog cu astfel de parteneri, incercand sa se ajusteze din ce in ce mai mult in mod nefavorabil, fie incep sa pretinda schimbari de la acesti parteneri, uitand ca nimeni nu se schimba si ca micile ”shimbari” care tin 2-3 zile sunt urmate de alte multe conflicte care au in spate tocmai invidia si ura. Femei care probabil traiesc in iluzia iubirii dintre ”Doamna si Vagabondul” si nu stiu ca diferentele atat de stridente nu vor fi motive de apropiere in cuplu, ci de distantare – in cel mai bun caz.

Despre consecintele pe termen lung ale motivelor care inca te tin pe loc, despre lipsa cunoasterii de sine si cat de bine ti-ar prinde sa inveti sa te cunosti, pentru a trai autentic si conform valorilor tale, vom putea discuta impreuna daca te programezi la consultatiile online sau la cele de la cabinet. Pentru programare, ma poti contacta folosind acest formular: https://monageorgescu.ro/contact/

Subiecte precum viata traita pe cont propriu, natura frumoasa a fiintei tale, demnitatea si nevoia de a trai frumos in cuplul in care te afli, nevoia de a trai o viata frumoasa chiar daca acum nu ai un partener de viata, viata ta emotionala si deciziile cele mai importante pentru tine sunt pe lista subiectelor pe care le vom aborda in cadrul consultatiilor – un program ce este individualizat pentru fiecare client al cabinetului.

Nu lasa sa treaca prea mult timp intre momentul in care observi ceea ce iti creaza disconfortul, si momentul comunicarii acestor aspecte persoanelor respective.

Mai ales, nu ezita sa aduci la cunostinta partenerului tau de cuplu ceea ce pentru tine este important sa iti pastrezi in cuplu: respectul, demnitatea, libertatea si toate celallte valori morale pe care ar fi bine sa le ai. Poti foarte bine sa schimbi singura un bec, sa platesti un instalator daca ti se strica ceva prin casa sau daca ai nevoie de ajutor la curatenie – poti sa apelezi la personal specializat pentru toate astea. Poate ai impresia ca faci economii si pare mai comod sa vina sa te ajute un ”el” care are ”scoala vietii”, un ”el” care se pricepe la tot ce nu te pricepi tu, si incet-incet sa ii faci loc in viata ta – insa costurile sunt mai mari decat te-ai astepta. Mult mai mari. Si in curand iti vei da seama ca a vorbi tot timpul despre reparatii, instalatii, muraturi si cartofi prajiti nu este chiar confortabil pentru tine, pentru ca iti doresti un timp de calitate, nu un timp irosit. Si nu iti doresti nici un limbaj de maidan sau de stadion, limbaj cu care se va umple timpul comun, din lipsa de subiecte comune.

”Casnicia este un chin”

In urma cu cateva zile, cineva a cautat pe google ”casnicia este un chin”. Si a ajuns pe minunemica.eu. A doua zi a revenit, revine si acum, citeste toate articolele despre relatii si despre abuzul in relatii. Sper sa gaseasca solutiile potrivite, cat mai repede. Da, casniciile pot fi un chin, atata vreme cat eviti sa te uiti cu atentie in interiorul tau si sa iei decizii sanatoase pentru viata ta.

In urma cu cateva luni, o postare pe contul meu de facebook a starnit comentarii foarte multe si tot atatea controverse. Poti vedea aceasta postare, cat si reactiile generate – sunt convinsa ca nu toate femeile abuzate au avut curaj sa scrie, insa cele care au avut acest curaj sunt trecute prin situatii cat se poate de realiste. Cele care nu au avut curaj sa comenteze au preferat fie sa imi scrie in privat, fie sa redistribuie postarea si sa apese deja clasicul buton ”like”. Iata postarea la care ma refer: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=669121986453664&set=pb.100000676053586.-2207520000.1402820072.&type=3&theater

Revenind la a nu te multumi cu mai putin decat meriti – stiu, iti doreai altceva; si sperai altceva. Atata vreme cat te vei multumi cu mai putin decat meriti, nici nu vei primi altceva in plus.

Nu trebuie sa te lupti sa generezi schimbari in partenerul tau. Trebuie sa te lupti tu cu tine sa iesi din noroiul in care te-ai lasat inrolata. Este tot ce ai nevoie sa faci. Simplu – dar cat de greu, pentru majoritatea acelor femei care se afla in astfel de situatii si care au ajuns ”femei la cratita”, cand menirea lor nu asta era. Trist, dar adevarat. Bunica mea avea o vorba: ”daca intri in cocina, te mananca porcii”. Este valabila aceasta vorba, indiferent de perioada pe care o traversam si la ce context raportam aceasta zicere. Mai ales in contextul cuplului, se pare ca realitatea o confirma din plin. Ingrijorator. Iar statisticile nu sunt nici ele departe de realitatea acestei ziceri.

Si asta pentru ca femeile nu isi cunosc valoarea. Nu isi cunosc adevarata identitate, adevaratul potential. Pentru ca nu isi seteaza asteptari sanatoase si realiste si observa doar din mers, consternate, ce nu functioneaza. Ar fi bine sa observi, insa, de la inceput, asa-i?

Ramai fidel valorilor tale

Dalai Lama spunea ”Sunt gata sa imi schimb scopurile, dar niciodata valorile.” Ar fi bine sa tii cont de aceasta afirmatie si sa te ghidezi in viata dupa propriile tale valori, iar daca ele coincid si cu scopurile tale, cu atat mai bine. Daca scopurile nu au legatura cu valorile, atunci renunta la scopuri, pastreaza-ti valorile.

O relatie este, asa cum spuneam si in alte articole, un organism dinamic, nu are legatura cu citatele  inspirationale despre dulcea prietenie, dulcea comunicare si cuvintele dulci. Relatia este concreta, presupune modificari si transformari, ”asortari”, cum ar spune Lotusull atat de drag mie.

Pe langa greselile de comunicare (unele chiar intentionate: jigniri, de exemplu), lipsa valorilor comune este un alt factor care contribuie la esecul cuplurilor. Si ma refer la valori morale, etice, cum sunt libertatea, demnitatea, respectul – ca sa enumar doar cateva dintre cele multe. Daca partenerii unui cuplu nu au valori comune, din experienta mea profesionala … nu prea au nimic. Se pot stradui, insa daca nu isi cunosc propriile valori, se pot stradui … degeaba. Daca nu au integrate aceste valori ci doar isi amintesc de ele din cand in cand … terenul este deschis pentru abuzuri, pentru compromisuri si pentru resemnare.

”Si au trait fericiti pana la adanci batraneti” – asa suna finalul multor povesti despre o ”ea” si un ”el” care au reusit, cel putin in acele povesti, sa atinga impreuna varste inaintate. Povesti cu care multi dintre noi am crescut. Doar ca povestitorii au uitat sa ne spuna ca acolo existau toate idealurile cu care si ei au fost crescuti, toate cautarile lor. Au uitat sa ne avertizeze ca eram dispusi sa ascultam minciuni frumoase. Si cam atat.

Miturile si povestile cu care am crescut sunt demontate rapid de realitatea concreta a cuplurilor si a familiilor – cupluri, familii, care nu reusesc sa inteleaga ce ii separa, de ce sunt in conflict, desi la inceput totul parea … perfect.

De ce intri in relatii nepotrivite?

Intri in tot felul de relatii nepotrivite pentru ca esti dispus sa te lasi mintit de miturile indragostirii, pentru ca vrei sa umpli un gol, pentru ca iti este frica de singuratate, pentru ca iti doresti un copil, pentru ca nu ai unde locui sau pentru ca nu iti permiti sa platesti singur chiria sau ratele bancare. Si accepti relatii nepotrivite pentru ca nu te descurci cu viata. Pentru ca egoul tau te indeamna sa te minti in continuare, iar tu nu observi ca indragosteala nu are nicio legatura cu realitatea unui cuplu. Si nici cu tine, la un moment dat.

Intri in relatii nepotrivite pentru a-ti satisface niste nevoi – unele palpabile, altele subtile, cum ar fi: nevoia de apartenenta, de validare, de recunoastere si de acceptare. Iar partenerul pe care il ai are si el tot aceste nevoi, pe care nu vi le comunicati deschis, doar le negociati sub diverse forme in relatie, dar nu este vorba despre iubire. Asa ca nu confunda nevoile – pe care inca nu ti le constientizezi – cu a te indragosti sau cu a iubi. Asa cum tu ascuzni bine de tot motivele reale pentru care iti doresti relatii, tot asa procedeaza si presupusii parteneri. Este doar un joc in doi – un joc al esecului, insa, nicidecum al succesului unei relatii.

Din inconstienta, oamenii isi creeaza singuri relatii nepotrivite pentru ca nu sunt dispusi sa isi ia angajamente pentru crestere si evolutie in relatie, pentru ca nu isi stabilesc de la bun inceput conventii si angajamente sanatoase in baza carora pot sa isi construiasca relatia si pentru ca este mai comod sa lasi lucrurile sa ”mearga de la sine”.

Nu, relatiile sunt in regula, nu e nimic rau in legatura cu relatiile; doar ca nu merg de la sine. Ce se intampla in relatii, are legatura cu partenerii si cu mizele pentru care au intrat in relatie.

Atata vreme cat nu vrei sa recunosti adevaratele motive pentru care intr-o relatie, cat nu ai un scop comun ales in mod constient impreuna cu partenerul tau, lucrurile nu au cum sa se indrepte intr-o directie buna. Cu atat mai mult cu cat relatiile nu inseamna intotdeauna confort, liniste si tandrete. Relatiile presupun, nu de putine ori, munca, efort, dedicare. Dar nu efortul de a suporta jigniri si de a face compromisuri cu care nu esti de acord si care nu sunt in acord cu valorile tale.

Iubirea nu este de ajuns

A pastra relatia care nu te mai implineste, a ramane intr-o asemenea relatie, nu inseamna ca ai o relatie reusita. Sau o viata reusita. Poate pe cei din jurul tau ii poti pacali cu usurinta, dar pe tine  nu te poti pacali. Mai ales cand te refugiezi in munca sau in activitati in afara casei, pentru ca ai ajuns sa nu il/o mai suporti pe omul de langa tine.

Realitatea celor mai multe cupluri demonstreaza ca iubirea nu este de ajuns, si, ca pentru a fi hranita, mentinuta, are nevoie de foarte multe ingrediente – unul dintre acestea fiind comunicarea clara, sanatoasa.

Cele mai multe cupluri ajung la separare/divort, tocmai din cauza faptului ca se bazeaza pe asa zisa iubire de la inceputul relatiei, fara sa tina cont de faptul ca acea iubire a trecut, ca au intrat intr-o alta etapa in care ”banala” comunicare lipseste, iar nevoia de comunicare autentica nu este implinita. Asa ca ce mai ramane din comunicare se transforma, in timp, intr-o forma de relationare toxica: razbunare, evitare, indiferenta, ignorare.

In urma unui sondaj realizat de consilieri maritali asupra problemelor care despart cuplurile, a fost alcatuita o lista a celor mai intalnite 11 probleme conjugale. Acestea sunt, totodata si ingredientele care, prin lipsa lor, ne arata foarte clar ca simpla rostire a lui ”te iubesc” si ca iubirea nu sunt de ajuns:

1. Esecul in comunicare
2. Lipsa obiectivelor si a intereselor comune (impartasite)
3. Lipsa valorilor comune
4. Incompatibilitatea sexuala
5. Infidelitatea
6. Pierderea bunei dispozitii in relatie
7. Banii
8. Conflictele in legatura cu copiii
9. Consumul de alcool si de droguri
10. Probleme legate de egalitatea dintre femei si barbati
11. Parintii/Rudele

Dupa cum vezi – deloc surprinzator, de altfel – esecul in comunicare figureaza chiar pe primul loc …

Comunicarea in cuplu nu se rezuma doar la a vorbi, ci inseamna mai mult decat atat: inseamna transfer, impartasire a unor informatii, emotii, sentimente, mesaje, semnale, idei si chiar a unor sugestii si modalitati de imbunatatire a stilurilor de comunicare ale partenerilor. La origine, semnificatia cuvantului ‘’comunicare’’  era comuniunea, impartasirea unei experiente semnificative.

In opinia mea, comunicarea inseamna impartasirea, cu curaj, a asteptarilor si verificarea acestora cu realitatea. Mai inseamna impartasirea experientelor, a gandurilor, a sentimentelor. Nu in ultimul rand, inseamna a-ti comunica refuzul fata de asteptarile nerealiste, neadecvate si nepotrivite ale celuilalt, in raport cu tine – asteptari care pot fi de ordin financiar, sexual, social, profesional, etc. Trebuie sa spui intotdeauna NU daca astfel de asteptari nu sunt in acord cu valorile tale si cu scopul pentru care tu ai intrat in relatie.

In cadrul unui cuplu, pot sa spun ca exista comunicare in masura in care cei doi parteneri reusesc sa impartaseasca intr-un mod sanatos toate cele de mai sus – iar in majoritatea cuplurilor, astfel de dialoguri nu au loc, acesta fiind motivul pentru care sunt intretinute toxicitatea si abuzul fizic, sexual si economic.

Intr-un cuplu, mesajele care se strecoara printre cuvinte si gesturi si care lasa loc la interpretari, sunt atat de multe, mai ales ca acest proces al comunicarii are loc, in cea mai mare parte a sa, la  nivel inconstient. Fiecare comunica, de cele mai multe ori, in mod inconstient, din obisnuinta. In cadrul cuplului, partenerii ar trebui sa isi faca o obisnuinta din a cultiva acele obiceiuri sanatoase care maresc abilitatea de a comunica unul cu celalalt. Din nefericire, nu se intampla asa. Din orgoliu, cei mai multi oameni nu vor recunoaste vreodata ca nu stiu sa comunice. Mai ales cei care sunt convinsi ca rezultatele – din punct de vedere al comunicarii – pe care le au la locul de munca, ar trebui sa se reflecte si in comunicarea de acasa. Ceea ce nu are nicio legatura.

In lipsa unor astfel de abilitati si in lipsa existentei unor granite sanatoase in cadrul cuplului, stim deja ca ceea ce obisnuim sa numim comunicare, se reduce la a comunica doar strictul necesar, se ajunge la o ”economie de cuvinte”, se ajunge foarte repede la o rutina care poate sa dureze ani de zile, care sa fie apoi urmata, eventual de separare, despartire, divort. Si de multe regrete.

 

*Nota: Conform legilor nescrise ale bunului simt si conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text, prin mijloace mecanice sau electronice, partial sau in intregime, este interzisa.