Gelozia: abuz psihologic și tulburare de stil de atasament

Mă întristează mult să aflu că foarte multe dintre persoanele care citesc articolele mele și foarte multe dintre cele cu care lucrez la SENS sau în cabinet, trec prin diferite forme de abuz – psihologic, verbal, fizic, sexual, economic, social, spiritual.
Gelozia – tema articolului de astăzi – este una dintre manifestările abuzului și are legătură cu oricare dintre tulburările de personalitate menționate în DSM – V.

A avea un partener gelos înseamnă a trai în abuz, înseamnă a accepta traumatizări și re-traumatizări, înseamnă a fi victima unei persoane ce poate avea oricare dintre tulburările de personalitate despre care puteți afla răsfoind Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale – este public, îl găsiți cautandu-l pe Google.

Fie că vorbim despre narcisici, despre antisociali, despre psihopați, despre borderline, despre bipolaritate, despre histrionici, etc. gelozia este abuz.

A tolera și a accepta gelozia înseamnă a accepta controlul, manipularea, șantajul, violenta fizica, izolarea de ceilalți, înseamnă a-ți anestezia simțurile și gândirea critică pentru a rezista în abuz.

Gelozia partenerului duce la pierderea echilibrului tău emoțional, destabilizarea sănătății tale mintale, destabilizarea vieții tale profesionale, duce la destabilizarea ta ca părinte – dacă ești și părinte, duce la psihosomatizari și declanșarea unor boli autoimune cu efecte dezastruoase, duce la afectarea întregii tale vieți. Depresia și anxietatea își dau mâna în viața ta, cu toate consecințele lor oribile. Vreau să cred că îți dorești din tot sufletul să ieși din acest calvar si ca stii ca trebuie sa soliciti ajutor specializat.

Este foarte important să citesti acest articol pana la final, pentru a putea să identifici corect gelozia, de la primele sale manifestări – ale tale sau ale partenerului/partenerei – și să iți propui, după caz, să iți lucrezi această tulburare de stil de atașament în cadrul unui demers individual de consiliere.

Nu este treaba ta să te tot justifici și să aduci argumente cu care să combați acuzațiile ce ți se aduc pe nedrept – acest lucru iți consuma energia psihica, te obosește, te îmbolnăvește.
Treaba ta este să te îngrijești pe tine, să te îngrijești de tine.

Există viață după trauma generată de gelozia din cuplu

Este important să știi că disfuncționalii, toxicii, narcisicii, antisocialii, psihopații nu doresc să își regleze comportamentele față de tine și că unica modalitate de a scăpa din această traumă este fuga. Indiferent sub ce formă: separare, divorț, mutare în alta localitate, mutare în altă țară, inclusiv solicitarea – în cazuri de violență domestică – a unui ordin de protecție provizoriu de la Poliție și a unui ordin de protecție prin instanță, daca viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea ta sunt afectate.

Din păcate, femeile nu sună la Poliție, nu se programează la avocat, nu se programează la consilierea pentru probleme de violență domestică, nu se adresează rețelei de sprijin formată din ONG-uri care le-ar putea susține. Dacă femeile ar face toate aceste lucruri, ar putea să își recapete puterea interioară mai repede, ar putea să învețe să devină autonome inclusiv din punct de vedere economic, pentru a nu mai depinde de abuzatorii la care, din nefericire, cele mai multe victime se întorc și ciclul abuzului se reia pentru aceste femei.

Femeile care revin la abuzatori speră că se vor vindeca de abuz tot lângă abuzatori – nu te poți vindeca în locurile în care te-ai îmbolnăvit din cauza persoanelor ce nu oferă siguranță emoțională, psihologică, fizică, economică, socială și spirituală. Nu te poți vindeca în locurile în care trăiesc abuzatorii tăi, pentru că niciun abuzator nu se schimbă în bine – se schimbă doar în mai rău, pe măsură ce tulburarea sa de personalitate avansează.  

Citește aici https://gtlaw.ro/ordinul-de-protectie/ mai multe informații despre ordinul de protecție și nu aștepta ca răul să se transforme în mai rău – legislația este de partea victimelor, cu condiția ca victimele să știe ce trebuie să facă dacă se confruntă cu abuzul și cu violența domestică.

Separarea, divorțul, mutarea se fac în baza unui plan de siguranță

Separarea, divorțul, mutarea se fac în baza unui plan de siguranță pe care trebuie să lucrezi împreună cu profesioniștii din domeniu – consilieri pe probleme de violență domestică. Una dintre formările mele este pe probleme de violență domestică și te aștept cu drag să lucrăm împreună, dacă treci prin astfel de situații.

Separarea, divorțul, mutarea nu înseamnă, automat, și vindecare

Separarea, divorțul, mutarea nu înseamnă, automat, și vindecare – vindecarea este un proces pe care trebuie să îl începi după ce te-ai separat de abuzatorul tău. Este un proces care nu durează doar 3 zile, ci are nevoie de desfășurarea firească a etapelor sale, care se suprapun peste cele ale procesului de doliu – pentru că orice separare este, în fapt, tot un doliu. Fiind un doliu după despărțirea de o etapă de viață, după o persoană care nu a decedat și pe care știi că o poți revedea, o poți reîntâlni, este un stadiu în care obligatoriu trebuie să înveți să îți impui întâi ție granițe rigide față de abuzator. Adică ZERO CONTACT: nu răspunzi la telefon, nu îi verifici profilul din rețelele de socializare sau de dating și îi blochezi accesul la tine (telefon, e-mail, toate canalele social media, etc.). In cazul in care aveti copii, trebuie sa respectati programul impus de instanta si trebuie sa tii cont, daca este cazul, de ordinul de protectie pentru a te proteja atat pe tine, cat si pe copii. Nu lua in ras acest ordin de protectie si nu trata cu superficialitate intamplarile care au condus la emiterea unui astfel de ordin. Nu te lasa impresionata de rugamintile abuzatorului de a veni la tine sa vada copiii, pe motiv ca ii este dor de ei. Ai aflat si tu despre atatea cazuri in care femeile s-au lasat impresionate de astfel de rugaminti si stii deja cu ce s-a soldat acest lucru.

Acceptarea geloziei nu face parte din normalitatea niciunei persoane și a niciunei relații

Frecvent, primesc întrebări din partea cititorilor care, deocamdată, nu s-au programat la cabinet și încă nu lucrează împreună cu mine in cadrul unui demers individual de consiliere – fie că imi adresează intrebarile lor pe e-mail sau mi le trimit prin mesaje, pe Facebook.

Recent, C. mi-a scris că traversează o perioadă foarte complicată din viața sa și m-a întrebat dacă gelozia înseamnă iubire. Se află într-o relație de cuplu în care gelozia a fost declarată și afișată imediat ce s-au mutat împreună – și, odată cu gelozia au început și comportamentele coercitive (despre acestea voi scrie un alt articol).

Când partenerul tău experimentează gelozia și a ajuns să îți facă viața un iad, nu este vorba despre iubire. Este vorba despre control și  posesie – adică despre abuz psihologic.

Iar cineva care este posedat, este doar un obiect pentru cel care îl posedă. În cele ce urmează, voi arăta modul în care a apărut gelozia la orice persoană, cât și ceea ce ai de făcut dacă te confrunți cu o astfel de situație delicată, atunci când lucrurile nu se schimba și partenerul de cuplu nu revine la comportamente normale.

”Putină gelozie nu strică – înseamnă că mă iubește” – este ceea ce afirmă foarte multe persoane, șocate de faptul că ”puțina gelozie” s-a transformat într-un film prost al vieții lor.

Gelozia – cum și când apare, din punct de vedere psihanalitic

De la diadă, la triadă

Întrucât gelozia are legătură cu un al treilea care a intervenit în scena obișnuită de doua persoane, toți purtăm în inconștientul nostru acest moment – și anume amprenta triangularii. Explic, în cele ce urmează acest concept.

În mod firesc, între bebeluș și mama sa, este o relație de tip diadă, conform psihanalizei freudiene. În această diadă, încet-încet, bebelușul începe să simtă și prezența tatălui – tată ce este introdus în scenă de către mama bebelușului și este acest al treilea care intervine în diadă, datorita căruia se formează relația de trei și triangularea generatoare inclusiv de sentimente de gelozie, de ură și de rivalitate – trairi absolut firesti in etapa de bebelus.

În funcție de modul în care mama a știut să gestioneze relația bebelușului cu tatăl său, bebelușul va dezvolta – sau nu – o anume rivalitate cu acest al treilea care va deveni semnificativ.

Mai ales în momentele în care mama nu îi  mai acorda toată atenția sa – atenția mamei fiind acordată și tatălui, bebelușul/copilul mic se va simți exclus și nu va ști să gestioneze acest sentiment  de excludere; nu înțelege – încă – în ce situație se afla în raport cu cuplul parental.

Până va reuși să înțeleagă că este vorba despre cuplul parental din care el a provenit, bebelușul/copilul mic va încerca să găsească strategii prin care să își amelioreze disconfortul generat de sentimentul de excludere.

Bebelușul/copilul mic va începe să atragă atenția asupra sa elaborând strategii, după cum urmează:

• strategii adecvate prin care îi vă reunifica cu el pe ambii părinți – copilul are un atașament securizant în raport cu amândoi părinții și știe să își conțină sentimentele de ostilitate și de posesivitate
• strategii mai puțin adecvate sau neadecvate, prin care va obține pedepse sau izolare; diverse comportamente mai puțin adecvate, greșeli care vor atrage pedepse/izolare;
• strategii prin care va reuși să facă un cuplu cu unul dintre părinți și să îl separe pe celălalt de acest nou cuplu format; de exemplu, băieții vor să rămână doar cu mama, o invadează, îi controlează viața cu nevoile lor de conectare cu aceasta,  nu o lasă să petreacă timp cu tatăl, pe care îl izolează.

În oricare dintre aceste trei situații de mai sus, în funcție de limitele pe care părinții le vor impune, copilul va încerca noi modalități de relaționare, pentru a face față. Va remarca, astfel, că poate avea la dispoziție o mulțime de moduri de relaționare și de reacție.

Aceste modalități, aceste strategii la care a făcut apel în copilărie, vor fi reactivate – poate la cote și mai intense – în viața de adult, atunci când în viață de cuplu se vă confrunta cu gelozia și cu nevoia de posesie; partenerului i se vor părea amplificate noile comportamente (și chiar sunt), comportamente ce apar cauza fricii de pierdere a persoanei iubite și din dorința de a nu mai trai sentimentele de excludere deja cunoscute, dar aparent uitate.

Fantasmele din etapele oedipiene (cu aproximație, perioada cuprinsa intre 3 și 6 ani) au caracter sexual: fetițele fantasmeaza că își doresc un copil cu tata, făcând din mama o rivală pe care o urăsc și sunt geloase, iar băieții fantasmeaza că vor un copil cu mama – făcând rivali din tăticii lor, pe care îi urăsc și sunt geloși.

Aflat în plin complex Oedip, copilul va simți rivalitate față de părintele de sex opus și chiar dorința de a-l ucide.

În etapa oedipiană copilul este confruntat cu cele mai multe tabuuri, dintre care cel mai important este tabuul incestului.

Când dezvoltarea psihică merge bine, copilul iese în mod sănătos din perioada oedipiana înțelege că nu poate avea un copil cu părintele dorit. Este dovada apariției conștiinței, a Supraeului – acel strat al aparatului psihic uman care ne ajută să înțelegem că nu putem trăi la nivelul pulsiunilor și să ne conformăm  regulilor.

Pe scurt, în acest mod se derulează prima relație de triangulare – o primă triangulare ce naște gelozie, furie, resentimente, imposibilitatea de a gestiona situații până atunci necunoscute. Este, de asemenea, perioada în care apar teama de abandon, sentimentul de a nu fi suficient de bun în raport cu cel de-al treilea care apare în relația de doi – sunt exact aceleași sentimente pe care adultul gelos le retrăiește, însă fără să știe că au rădăcini în trecut.

Prin urmare, un adult care trăiește astfel de stări, nu le trăiește pentru prima dată – ele zac în inconștient și sunt aduse în planul conștient doar prin situații la care expus: fie în imaginarul sau, fie în mod concret, în relație.

Despre partenerul gelos – femeie sau bărbat

”Să spunem că iubești o femeie. Vrei să o posezi, de teama că mâine s-ar putea duce la altcineva. Teama zilei de mâine distruge fericirea zilei de azi, și așa se naște un cerc vicios. Dacă fiecare zi este distrusă din cauza zilei de mâine, mai devreme sau mai târziu, partenera va căuta într-adevăr pe altcineva, căci tu devii insuportabil. Iar când va pleca de la tine, te vei amăgi, spunându-ți că ai avut dreptate să fii gelos. În realitate, gelozia ta a dus la acest deznodământ.” Osho

Există foarte multe situații în care adulții devin geloși fară să fie cazul – își controlează partenerii de viață, le controlează timpul, programul, agenda, telefonul, conturile de e-mail sau de facebook. Pot exagera realitatea oricând, interpretând diverse atitudini ale partenerilor de viață, mai ales când aceste au loc în public (serviciu, relații cu prieteni, etc.) drept trădare, abandon, cu posibilitatea iminentă a pierderii celui iubit. Fantasma pierderii este atât de apăsătoare, încât atrage imediat scăderea imaginii de sine în favoarea altuia ”mai bun”, ”mai frumos”, ”mai potent” nu de puține ori. Acuze care, de foarte multe ori, nu au nicio legătură cu realitatea.

Și totuși, acești adulți trebuie să realizeze că este vorba doar despre fixații la etape timpurii de viață – mai ales daca au avut si alti frati/surori mai mici, să accepte că de atunci au crescut și că – atunci când gelozia nu poate fi gestionată – este important să nu îl sufoce pe celalalt cu atitudini de control, manipulare, șantaj. Un partener manipulat, dominat, posedat, controlat, nu este un partener iubit, ci un obiect.

Revenind la partenerul gelos când nici măcar nu are motive reale – acesta se comportă întocmai copilului mic ce nu se descurcă în relația de triangulare, dorind și mai mult acces exclusiv la celălalt, la timpul sau, la emoțiile sale, la viața sa. Este întocmai copilului mic ce nutrește dorințe criminale față de rival (de data aceasta imaginar), de aceea și furia sa și controlul său sunt pe măsură.

Extrem de nesigur pe sine, partenerul gelos este incapabil de iubire; însă este capabil de control, de dominație și de posesie. Un astfel de partener nu îți poate oferi un atașament securizant și nici confort emoțional. Când tot timpul cauți argumente care să îi arate că nu are motive să fie gelos, ești sub umbrela controlului sau.

Când ai epuizat toate argumentele și controlul sau asupra ta nu s-a oprit, ai toate motivele să pui capăt unei astfel de relații. La controlul pe care l-ai lăsat să îl exercite asupra ta, nu are motive să renunțe. Pentru că acel control înseamnă putere. Iar la putere nu renunță nimeni cu ușurință, după ce a văzut cate avantaje a obținut cu ajutorul puterii.

Controlul și manipularea la care te supune un partener gelos (de la controlul telefonului, până la a-ți controla relatiile cu prietenii, cu familia, timpul liber de care ai tot dreptul să te bucuri așa cum ai tu nevoie) nu au nicio legătură cu iubirea, ci reprezintă un abuz la care tu ești complice, atâta timp cât nu vrei să vezi realitatea așa cum este și atâta timp cât menții situația.

Controlul și manipularea înseamnă lipsa de încredere în propria persoană, stimă de sine scăzută, respect de sine la fel de scăzut.

Dacă te afli într-o relație cu un partener gelos care nu vrea să își corecteze comportamentele care te deranjează

Gelozia este un dezechilibru psihologic sever, iar manifestările unui astfel de partener pot deveni extrem de chinuitoare, putând să iți facă viață un calvar. Un calvar la care ești complice, dacă nu înveți să trasezi granițe ferme și sănătoase, dacă nu ceri să iți fie respectate libertatea și demnitatea. Un calvar care poate avea drept urmare inclusiv crima ”din dragoste”.

Cauzele psihologice ale geloziei partenerului tău sunt foarte adânci și nu este treaba ta să îl vindeci de rănile sale psihologice.

Treaba ta este să ieși cât mai repede din închisoarea de aur în care te afli.

A nu-ți trasa granițe sănătoase și a accepta să fii controlat și manipulat, înseamnă complicitate la ceea ce nu iți place că trăiești în cuplu. Înseamnă că ai motivații pentru care încă accepți, pentru care îți ieste frica să ieși dintr-un astfel de scenariu.

Însă a ascunde sub tacere ceea ce te deranjează și îți complică viață, înseamnă complicitate.

A tolera și azi, și mâine, și încă o zi, și încă o alta zi, înseamnă complicitate.

A tolera să fii hărțuit de partenerul de cuplu, ”în numele iubirii”’, înseamnă amânarea preluării controlului asupra propriei vieți, înseamnă pierderea – de la o clipa la alta – a încrederii în tine.

Celălalt știe foarte bine ce face – nu trebuie să îi explici cu lux de amănunte că modul sau de a se comporta cu tine nu este etic, nu înseamnă iubire, nu înseamnă bun simț și nici respect.

A nu lua decizii pentru viața ta, înseamnă complicitate.

A rămâne lângă un astfel de partener din cauză că îți este frica să rămâi singur, înseamnă complicitate la suferință vieții în doi.

Suferința ta este opțională, iar a te întrebă la nesfârșit ”oare mă iubește?” sau ”cât mă iubește?” nu face decât să ducă la înrăutățirea situației.  Treaba ta este să nu mai fii complice la ceea ce nu iți place și să îl lași pe el să își dea singur răspunsuri.

Gelozia este o tulburare de stil de atașament și reprezintă un abuz compus din foarte multe comportamente abuzive: controlul timpului tău, controlul telefonului, interdicții de a te întâlni cu prietenii sau interdicția de a te mai duce la serviciu.

Ce motive ai, încât să accepți astfel de comportamente?

În cuplu, libertatea ta este la fel de importanța că a celuilalt. Nu te mai întreba dacă te iubește – nu, nu te iubește. Te controlează, te posedă și a făcut din tine obiectul sau. Iar tu trebuie să înțelegi: controlul – cu atât mai mult cu cât a devenit control coercitiv – nu este ceva ce tu ești obligat să tolerezi.

”Gelozia nu face parte integrantă din iubire, ci din posesivitate. Posesivitatea nu are nimic de-a face cu iubirea. Ceea ce doriţi voi este să posedaţi, pentru a vă simţi astfel puternici, pentru a avea un teritoriu mai mare.” Osho

Când suferința și controlul sunt ceea ce ți se întâmplă într-o astfel de relație, tot ce poți face este să pleci, pentru că partenerul tău să se ocupe de vindecarea de care are atâta nevoie. Dar vindecarea va fi doar alegerea sa – o alegere dictată de propria conștiință și nevoie recunoscută de a învăța cum să comunici în mod adult, cum să stabilești relații încă de la început, cum să te retragi din relații imediat ce apar indicatorii abuzului.

Sper că acest articol te-a ajutat și ți-a adus clarificări în ceea ce privește gelozia și ce trebuie să faci dacă te confrunți cu așaceva – fie că ai un astfel de partener, fie că ești chiar tu un partener gelos.