Frica de război și frica de moarte – tu ai cu cine sa vorbesti despre ce simți?

Frica de război și frica de moarte – tu ai cu cine sa vorbesti despre ce simți?

Suntem într-o perioadă în care este foarte important să ne susținem unii pe alții, să comunicam, să simțim că aparținem, să ne validam trăirile dificile, să observăm că oamenii apropiați nouă știu să primească trăirile noastre, stiu să le conțină, ni le acceptă, ne acceptă pe noi cu tot cu aceste trăiri.

Pentru fiecare dintre noi este important să observăm că emoțiile noastre delicate ajung într-un loc în care sunt primite, că ajung în inima oamenilor apropiați. Mai ales dacă se consideră a ne fi prieteni.

Din păcate, nu așa se întâmplă întotdeauna – poate ai experimentat și tu indiferența, invalidarea trairilor tale, neglijența, nepăsarea și chiar sadismul celor din jurul tău față de trăirile și sentimentele tale din această perioadă, respingerea față de fricile tale justificate, minimalizarea lor.

Dacă așa ți se întâmplă, este un semn că trebuie să te oprești din a relata acestor persoane ceea ce simți – adică fricile tale în legătură cu războiul, cu moartea, cu viitorul tău și al familiei tale, frici în legătură cu sărăcia și cu tot ce deriva ca urmare a războiului din apropierea noastră. Este un semn că trebuie să cauți un profesionist în domeniul relațiilor, al emoțiilor și al psihologiei umane, un specialist cu care să lucrezi această problematică cu care te confrunți – nu este o rușine să apelezi la servicii de specialitate, mai ales în această perioadă. Toți clienții cu care eu lucrez reușesc să își gestioneze această anxietate și sunt mult mai stăpâni pe emoțiile lor dificil de tolerat generate de iminența războiului.

Atacurile armate, genocidul, catastrofa umanitara distrugerea locuintelor, invaliditatea, frica generata de criza economica pe care a declansat-o acest razboi si multe altele – toți clienții mei au înțeles că cei mai multi dintre prietenii lor nu sunt tocmai persoanele cu care pot discuta despre aceste frici. Este o constatare dureroasă, dar realistă.

Tocmai de aceea, este cel mai indicat aceste discuții despre astfel de frici să fie purtate doar cu persoanele care știi sigur că pot conține toate emoțiile pe care tu nu ți le poți conține, persoane care știu să gestioneze incertitudinea pe care o trăiești și care te poate ajuta să iți crești reziliență psihologica. Acești oameni sunt profesioniștii cu studii și cu specializări în domeniul psihologic.

Ai și tu loc în inima mea, împreună cu emoțiile, îngrijorările și fricile tale

Experiența mea profesională și toate specializările pe care le am – despre care poti citi AICI – m-au ajutat să înțeleg istoricul fricilor noastre, mecanismele fricii și ale incertitudinii, m-au ajutat să pot ajuta mai departe atunci când este nevoie.

Incertitudinea în care trăim din cauza războiului este, însă, una particulară: nu știm cât va dura, nu știm cum se va încheia, nu se poate compara cu alte motive de incertitudine pe care le-am trăit  în trecut.

Este liniștitor, atunci când traversezi perioade stresante (o sesiune de examene, un interviu pentru un loc de muncă, un tratament medical, o intervenție chirurgicală) să știi că acestea se încheie. Este liniștitor să ți se spună cum se pot încheia și ce poți face tu pentru a le încheia cu bine. Este liniștitor când cineva îți poate da răspunsuri.

Ceea ce se întâmplă acum nu mai ține de răspunsuri, din nefericire. Ține însă, cu siguranță, de a găsi persoana care să ne ajute să învățam cum să ne creștem zona interioară de certitudine – ceea ce ne va ajuta să gestionam mai bine incertitudinea din această perioadă.

Tocmai de aceea, pentru că stiu că te poți confrunta și tu cu anxietatea dată de tot ce se întâmplă pe fondul războiului (începând cu crimele și atrocitățile din Ucraina, până la frica pentru propria ta viață, a copiilor tăi, a partenerului tău, a părinților tai) nu trebuie să rămâi tu cu emoțiile tale. Nu este deloc indicat să le tratezi că și când nu ar exista, nu este deloc indicat să vorbești cu persoane nepotrivite despre ceea ce simți.

Asa incat, ai și tu loc în inima mea, împreună cu emoțiile tale.

O persoana obișnuită – adică stabilă emoțional, cu o stimă de sine sănătoasă – nu te va pune niciodată în situația de a te simți prost pentru că îți este frică, pentru că îți verbalizezi frica de război si frica de moarte, frica de îmbolnăvire, frica de sărăcie sau orice alte frici ai avea – mai ales în aceasta perioadă.

Dacă trăirile tale nu sunt primite atunci când tu traversezi experiențe emoționale stresante sau chiar o situație traumatică- și trauma colectivă este ceea ce traversăm, toți, pe fondul acestui război – înseamnă că ar trebui să înțelegi că tu ești cel/cea care are nevoie să treacă la următorul nivel al relaționării și să lase în urma aceste persoane incapabile de dialog emoțional adult, matur.

Alvin Toffler spunea că ‘’Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu știe să înțeleagă.’’

Atacurile armate, genocidul, catastrofa umanitara, crimele oribile, distrugerea locuințelor, invaliditatea, frica generată de criza economică pe care a declanșat-o acest război, frica legată de posibilitatea de a-ți pierde afacerea și locuința pentru care muncești de o viață – plus multe alte motive reale de îngrijorare… toți clienții mei au realizat, cu tristețe, că cei mai multi dintre prietenii lor nu sunt tocmai persoanele cu care pot discuta despre aceste frici.

Este o constatare dureroasă, dar realistă – acești oameni nu au capacitatea de a fi empatici, poate nu au muncit la fel de mult pentru ceea ce au în acest moment, poate lor toate lucrurile pentru care tu ai muncit au ”picat” de undeva (de la părinți, cel mai probabil). Deci, nu au cum să înțeleagă, atât timp cât nu au depus efortul pe care tu l-ai depus, poate că locul lor de munca este unul stabil pe care nu l-au schimbat în ultimii 20-30-40 de ani.

Deci, nu au cum să înțeleagă ce semnificatie au pentru tine pierderile – pentru că ei sunt comozi, nu au avut prioritatea propriei afaceri și a propriei vieți asigurate altfel decât că angajați într-un loc de muncă foarte călduț și confortabil, nu au cum să înțeleagă că tu ți-ai ales și ți-ai trasat singur sarcini profesionale și obiective profesionale înalte pe care le-ai atins prin efort strict personal, obiective cât se poate de serioase – în timp ce ei au așteptat că alții să le traseze sarcini și obiective punctuale.

Pur și simplu, ei nu îți înțeleg perspectiva și modul în care tu ai investit timp, bani și emoții în propriile tale studii, specializari, formări și în propria ta afacere – nici asta nu ar fi nimic, dacă nu ar avea un comportament sadic față de tine. Dar îl au – iar asta înseamnă inclusiv invidie lăsată să iasă la suprafață, așa cum au constatat mulți dintre clienții cu care eu lucrez și care au afacerile lor personale pentru care au depus eforturi consistente și susținute.

Poate ai observat și tu – în general, cei care își bat joc de emoțiile tale din această perioadă sunt cam aceiași negaționiști și conspiraționiști din pandemie – acum au aceste atitudini în alt context, cel de război.

În plus, studiile arată că, în cazul narcisicilor, cercetările bazate pe imagistică, arată că zona din creier responsabilă cu empatia nu este activată sau se activează nesemnificativ. Deci, nu mai aștepta empatie de acolo unde nici nu există.

Acești oameni nu înțeleg că avem o viață emoțională pe care nu este sănătos să ne-o reprime și să ne forțeze să ne-o reprimam. Pur și simplu SUNT ANALFABEȚI EMOȚIONAL.

Evoluția nu este pentru aceste persoane – pur și simplu nu este.

Inteligența lor emoțională, relațională și socială este la un nivel foarte jos și, deci periculos pentru noi – iar de acest lucru îți dai seama din faptul că:

1. nu își cer iertare față de tine în mod autentic pentru că iți resping trairie și chiar îți generează altele foarte neplăcute, prin această respingere
2. dacă le arați că iți minimizează stările, ți le ignoră, ți le înghesuie la colț și te fac să îți fie rușine pentru ceea ce simți, abia dacă spun ’’Îmi pare rău că te-ai simțit așa’’ – în loc să îți spună ceea ce ar trebuie sa auzi: ‘’Îmi pare rău că m-am purtat urât cu tine, voi corecta asta imediat si nu voi mai repeta acest comportament agresiv.’’
3. nu le place să pui reflectorul pe ele pentru a le face să înțeleagă că au greșit față de tine – chiar încep ele un atac despre cum ai greșit tu față de ele (e o tactica a narcisicilor, care prin natura lor sunt sadici și pasiv-agresivi, nu intra în jocul lor)
4. schimbă subiectul dacă insiști să le arați că au greșit față de tine și că tu aștepți să iți ceara iertare conform pct. 1 si pct. 2 și în niciun caz cum vor ei.

Sadismul acesta aparent non-violent este foarte distructiv pentru relații și are și cauze, în trecutul îndepărtat sau apropiat al persoanei sadice. Dar soluția nu este să descarce în relația cu tine acest sadism și tu să accepți. Soluția, pentru persoanele sadice, este să se adreseze unui profesionist cu studii și specializări în psihologie și psihoterapie (nu o va face, amintește-ți că sadismul face parte din tabloul anumitor tulburări de personalitate, în special narcisică, antisocială și psihopată).

Suntem în plin război, in apropiere de noi – asta înseamnă ca ai nevoie să iți păstrezi energia psihică, pentru că nu este infinită. Asta se traduce inclusiv prin a nu mai vrea să întreții relații false, bazate pe naivitatea ta și pe tăcerea ta care favorizează, împreună, abuzul. Nu mai vrei să asculți monologuri goale de conținut și să taci, dând aprobator din cap – ca un cățeluș din acela care stă la parbrizul din spate al mașinii 🙂

Tu nu mai vrei oameni care pun presiune pe tine să te prefaci că îți e bine în compania lor, când de fapt nu ai nimic în comun cu ei. Iar sadicii sunt printre aceștia. Accepta că acesta e adevărul despre o parte dintre prietenii tai, despre partener, despre copii, despre colegi, etc. Și mergi mai departe. Limitează comunicarea sau redu-o la zero, dacă acești oameni îți fac rău prin a te obliga să te reprimi și să te cobori la nivelul conversațiilor cu ei: bârfe, hahaieli, politică, apa calda, căldură.

Există oameni cu care te potrivești și există oameni cu care nu te potrivești și cu care nu merita să iți tocești neuronii, doar-doar o fi ceva care să ți se potrivească. Daca acel ceva care ți se potrivește se rezumă la lucruri de suprafață și tu nu ești o persoană superficială, acest lucru te va afecta. Pentru că energia ta psihică nu este infinită – nu mai aștepta lucruri de profunzime din partea unor persoane superficiale.

Am scris pe site despre oamenii superficiali cu care ne intersectăm – și am mai scris și pe Facebook (în arhiva vei găsi și acele postări, dacă ai răbdare să le cauți).

Pentru mine, acești oameni sunt periculoși și tot ce ei pot reuși este să ne transforme în victimele lor, dacă noi nu ne dăm seama că sunt sadici.

Da, așa cum pandemia a scos la suprafață multă mizerie din mulți dintre oamenii mai mult sau mai puțin apropiați, așa se întâmplă și de când s-a declanșat războiul din apropiere: mizeria continuă să iasă la suprafață în toate formele, culorile, dimensiunile și mărimile.

La ce poate să ducă asta, dacă nu la un sentiment de insigurare și la dorința de a te izola, de a te proteja și de a lua distanță față de focarul cu mizerie umană – exact în vremuri atât de grele, când, cum spuneam, avem nevoie de conectare autentică, nu de pseudo-conectare.

Eu am încheiat demult atitudinea de a mă preface că nu înțeleg ce mi se întâmplă în preajma oamenilor cu care interacționez, indiferent cine sunt ei: apropiați sau mai puțin apropiați, prieteni, rude, clienți, oameni din online. Nu mi-a adus nimic bun această atitudine – am avut-o în perioada în care naivitatea locuia în interiorul meu, cu foarte mulți ani în urma. Mi-a adus frustrare, nemulțumiri repetate și reprimate, mi-a adus nefericire. Însă pe acea vreme nu știam cum se comunică în mod adult, în maniera conștientă și cât se poate de asumată. Nu urmasem încă studiile în psihologie și specializările în psihoterapie, nu urmasem încă masterul în comunicare și influență socială și programarea neurolingvistică. Prin urmare, eram cât se poate de naivă, dar nu știam că ase se numește :D.

Vreau să te ajut și pe tine să nu te mai prefaci că nu înțelegi ce ți se întâmplă. A te preface că nu înțelegi ce ți se întâmplă te duce la suferință, la frustrare, la conflict interior. Merită? La dracu’ – NOPE. Scuze de expresie, dar fix asta îți spun: la dracu’ – nu merită.

Oamenii la care mă refer și care sunt periculoși pentru mine, sunt periculoși și pentru tine – pentru că:

– nu au un vocabular emoțional și nu îi interesează să îl învețe și să îl integreze – deci, nu mă aștept să îmi înțeleagă vocabularul meu emoțional și nu mă pot conecta în mod autentic cu ei; e o așteptare nerealistă care duce la frustrări majore, deci nu o am

– îmi vor întrerupe întotdeauna trăirile delicate, dacă le voi avea – mai ales în această perioadă dificilă pe care o traversăm, iar eu nu am nevoie de așa ceva

– nu citesc și își găsesc întotdeauna scuze pentru a nu citi – deci, cum să purtăm o conversație interesantă și utilă, cum să ne simțim conectați, si cum să-și dezvolte un vocabular emoțional și nu numai?

Frica de război și frica de moarte – hai să vorbim despre ele

Emoțiile noastre nu încap în inima narcisicilor, a sadicilor – prin urmare chiar trebuie să fim atenți să nu ne mai dezvăluim în fața lor și chiar să încheiem relațiile cu ei – pentru că vor folosi vulnerabilitatile noastre împotriva noastră, va trebui să ne prefacem atunci când suntem împreună și nu vom mai fi autentici, ne vom simți încorsetați și tensionați.

În concluzie, ține de noi să avem filtre curate cu ajutorul cărora să ne facem viața frumoasă în această perioadă – ca să rămânem centrați în propriul interior. Echilibrul se pierde într-o clipă, atunci când constați că narcisicul se folosește de vulnerabilitatile tale, cu zâmbetul pe buze – rânjetul, pardon.

A întreține relații cu narcisicii înseamnă a nu trai aliniat conform valorilor și nevoilor personale. Dacă am lucrat împreună, acum știi să nu îți mai negociezi valorile și nevoile – indiferent cât de greu ți-ar fi în aceasta perioadă.

Dacă nu am lucrat împreună și ai constatat și tu că emoțiile tale dificile nu încap în inima narcisicilor din viața ta, te aștept cu drag la cabinet – emoțiile tale încap în inima mea, găsesc ecou în interiorul meu și, de acolo, ajung înapoi la tine în forma cea mai sănătoasă pentru tine. Îți pot promite asta!