Despre iubire și despre prietenie, în cabinet

„Iubirea nu crește spontan, ca o bălărie, ci se cultivă cu multă grijă.”

Atât de frumoase sunt cuvintele scriitoarei Isabel Allende!

Atunci când oamenii îmi cer ajutorul, eu știu că se află – demult, cel mai probabil – într-o relație abuzivă. O relație de iubire, de prietenie, de familie sau de serviciu. Sunt oamenii care ajung la mine – uneori epuizați psihic – din cauza altor oameni care nu vor să ajungă la mine. Cei din a doua categorie sunt – cred că v-ați dat seama – narcisicii, toxicii.

Se prea poate să faci parte din a doua categorie – așa încât, e bine să citeșți de 10 ori acest articol: nu doar iubirea, ci și prietenia trebuie cultivată cu multă grijă, cu multă atenție.

Obiceiul este ca, în Săptămâna Mare, să facem curățenie și ordine în case – mult mai mult decât o curățenie de întreținere pe care o facem în mod obișnuit.

Pentru foarte multe persoane, curățenia și ordinea din casă nu se rezumă doar la atât, ci continuă cu o curățenie în alt domeniu important al vieții: relațiile – relații de iubire și relații de prietenie, în mod special.

O curățenie în relații este deosebit de utilă – mai ales că în ultimii ani elementul cel mai pregnant în relații este toxicitatea – în spatele etichetei de toxicitate stand abuzul emoțional și abuzul verbal, chiar dacă sunt subtile (pasiv-agresive, adică) sau evidente. Iar acestora li se alătură, în foarte multe relații de cuplu, abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul financiar și abuzul social. Chiar dacă multe persoane încă nu stiu să puna aceasta etichetă pe comportamentele neadecvate și, chiar dacă află cum se numesc, tot nu sunt dispuse să învețe ce să facă atunci când astfel de comportamente apar.

Prin urmare, cele mai frumoase sentimente din relațiile de iubire și din relațiile de prietenie sunt murdărite și înlocuite cu comportamente care trebuie să ajungă doar la coșul de gunoi.

Iubirea și prietenia presupun multă grijă și atenție

Grija și atenția față de ce spui, cum te comporți – sunt necesare atât în iubire, cât și în prietenie. Pentru că celălalt nu este dator, nici în iubire și nici în prietenie, să tolereze ce devine dureros, ce tu nu dorești să corectezi, ce tu pretinzi că nu deranjează deși ți se tot spune că doare și deranjează. Celălalt are tot dreptul să se retragă, ca să-și păstreze echilibrul – pentru că nu are nevoie de întunericul tău de care tu nu vrei să te ocupi.

Celălalt chiar trebuie să se retragă, ca să își apere si sa isi refacă echilibrul emoțional – și nu este dator să îți mai explice încă o dată, de final, de ce se retrage. Pentru că deja ți-a explicat de multe ori și nu ai auzit, l-ai forțat să își tot negocieze demnitatea – adică acel ceva, acea valoare, non-negociabila cu nimeni. Celălalt este ancorat în realitate – este ceea ce nu învățăm, din păcate, de când suntem mici: să fim ancorați în realitatea relațiilor noastre, nu în fantezia despre cum ar fi dacă, cum ar fi să îl schimb pe celălalt, cum ar fi dacă X s-ar schimba pentru mine, sunt sigur/ă că celălalt mă va tolera așa cum sunt – adică plictisitor, incapabil de dialoguri relevante, limitat la discutii pe teme politice si economice, cu un vocabular emotional sarac, cu o capacitate emotionala si relationala redusa, enervant, sadic, obraznic, tupeist, ironic și chiar nesimțit (scuzați cuvântul, dar este realitatea), etc.

Prietenia este, în opinia mea, chiar mult mai importantă decât relația de cuplu. Este de o intimitate mult mai profundă – nu poți fi intim cu oricine, deși sunt mulți care și-ar dori o prietenie cu tine, fără să îi intereseze profunzimea prieteniei, ci beneficiile obținute pe fondul ‘’prieteniei’’ cu tine: imagine, servicii, bani, evitarea singurătății și a plictiselii. Nu își doresc să creeze o prietenie cu tine, bazată pe adevărata intimitate – poate că nu știu să creeze intimitatea, dar nici nu vor să învețe.

Am observat acest lucru și din experiența personală – de aceea sunt nu atentă, ci deosebit de atentă la relațiile mele și în special la persoanele care îmi intră în viață de câțiva ani încoace, mai ales că tulburările de personalitate sunt din ce în ce mai la vedere și ignorate social si clinic (deci, favorizate la scara largă), dar am observat acest lucru și în viața clienților mei cu care lucrez online sau la cabinet, clienți din toată lumea – nu doar din România. Din ceea ce am putut observa, din cinci persoane noi patru au trăsături prezente în tabloul clinic al tulburărilor de personalitate – așa cum sunt prezentate în DSM. (Google vă informează corect, găsiți DSM-ul și îl puteți consulta online). Aceste persoane fie se află deja în viață noastră, fie ajungem să ne intersectam cu ele, sub diverse forme: prieteni, colegi, clienți. De aceea, atenția la relații este obligatorie, atât timp cât echilibrul nostru emoțional se poate pierde exact din cauza unor relații de o calitate discutabilă.

Concluzia la care este important să ajungi și tu, dacă încă te confrunți cu lipsa calității în relațiile tale – epuizarea pe care o simți din cauza prietenilor sau a partenerului de cuplu, când aceștia nu sunt interesați de calitatea relației, trebuie să te ajute să înțelegi că nu ei trebuie să se schimbe, ci că tu trebuie să te distanțezi de ei, atât timp cât ei reprezintă pentru tine surse de epuizare.

Dacă în relațiile tale trebuie să te concentrezi pe a fi atent că celălalt să nu devină abuziv cu tine, e mai bine să părăsești relațiile de acest gen – energia psihică nu este infinită și va deveni foarte obositor să te concentrezi ca să controlezi comportamentele celuilalt, atât timp cât acesta nu dorește să și le controleze. Este un efort uriaș să petreci timp alături de oameni, în acest mod – să fii tot timpul în poziție de apărare, iar apărările tale, deși firești, vor fi înțelese că atacuri.

Probleme și paradoxuri imposibil de înțeles și de prelucrat fără ajutor specializat

Peste tot, oamenii se confruntă cu aceleași probleme și paradoxuri pe care este greu să le rezolve fară informații corecte și, de foarte multe ori, imposibil de înțeles și de prelucrat fără ajutor specializat.

Peste tot în lume – sau, mai exact, în toate țările în care locuiesc oamenii cu care am lucrat online de-a lungul timpului sau cu care lucrez online, zi de zi, în prezent – și prietenia, și relația de iubire, au o viață a lor – o viață a cărei durată ține doar de comportamentele care dau calitatea relației, pe de-o parte – și, pe de altă parte, de beneficiile și avantajele pe care oamenii le au dacă rămân acolo, în ciuda calității proaste a relației.

Un om obișnuit care nu este dependent emotional si economic, nu are dezechilibre emoționale și are un stil sănătos de atașament – asa ca este in masura sa înțeleaga că iubirea nu este de ajuns și că nu este deloc just – este chiar periculos pentru sănătatea sa emoțională, cât și pentru calitatea vieții sale, în general – să rămână în relații în care el să tot sufere și celălalt să se bucure că își bifează avantajele, interesele, să se bucure că își bifează dorință de a domina, de a pedepsi sub diverse forme directe sau subtile, să se bucure că reușește să batjocorească și că celălalt e dispus să continue relația, ascunzând sub preș ce i se întâmplă și pretinzând că „a uitat” și că „nu-i nimic”.

Dacă sunteți cititori ai site-ului meu și ai postărilor mele de pe Facebook, cred că știți la ce mă refer.

Toți am trecut prin relații de cuplu sau de prietenie în care celălalt avea o capacitate emoțională și relațională limitată, relații în care nu ne așteptam să se poarte neadecvat, relații în care celălalt se aștepta ca noi să nu reacționam față de comportamentele neadecvate. Se baza pe faptul că odată atrași în sfera sa, suntem datori cu suferința și cu tăcere. Numai că în felul ăsta tragem de noi ca de un elastic.

Și, din câte, stiu, ulciorul nu merge de mai multe ori la apă – ori se sparge, ori se crapă. Parcă așa se spune.

O consultație recentă – despre iubire și despre prietenie, în cabinet

Am lucrat într-o consultație recentă pe problematica cuplului și a prieteniei – pornind de la afirmația clientei mele care era convinsă că „așa e în orice relație de iubire sau de prietenie: întotdeauna unul iubește mai mult și/sau dă mai mult.”

A fost o consultație cu multe resemnificari pe care clienta mea le-a avut despre propria persoană, despre relația sa de iubire, despre relația sa cu o prietenă și, de asemenea, despre relația părinților săi, și despre relația bunicilor săi.

I-am spus și i-am demonstrat că afirmația respectivă a ruinat multe vieți, a distrus echilibrul psihic al multor oameni. Merită să plătești acest cost psihologic? Pentru că asta ar trebui să ne întrebăm, dacă suntem suficient de maturi.

Într-o astfel de relație nu înseamnă că iubești mai mult sau că ești prieten mai bun, mai loial, mai devotat – înseamnă că în acea relație de iubire sau de prietenie ești supra-funcțional.

Citește aici articolul despre supra-funcționalitate: Să ai așteptări este dovada că nu vrei să devii supra-funcțional în relațiile tale

A fi supra-funcțional nu are legătură cu iubirea și nici cu prietenia – are legătură cu a nu ști să stabilești relații, are legătură cu a nu cunoaște ce presupune rolul tău într-o relație de iubire sau de prietenie și, în plus, are legătură cu stilul tău de atașament – stil anxios sau dependent din cauza căruia rămâi în astfel de relații toxice cu cei care nu sunt capabili să înțeleagă că sunt toxici și îți fac rău. Sau inteleg ca iti fac rau si au discernamant intotdeauna cand iti fac rau.

A fost principala resemnificare în baza căreia clienta mea își vă regândi poziția în relația să de cuplu și în relația cu prietena ei. Pentru că a realizat că în ambele relații ea este, de fapt, pubela emoțională a două persoane cu trăsături identice: grandomanie, lipsă de empatie, dominare, control, tratamentul tăcerii, pedepsire, perfecționism, manipulare, ghosting, gaslighting.

Lipsa de educație relațională si ciclul abuzului

I-am arătat ce înseamnă toate aceste comportamente – da, oamenii nu știu să pună în lumina corectă astfel de manifestări. Este o consecință a lipsei de modele din familii și a lipsei de educație relațională de care este atât de mare nevoie!

Explicând ciclul abuzului, clienta mea a aflat cum narcisicii din viața să o mențin în acest ciclu, cu comportamentele de mai sus – alternate cu câteva comportamente bune. Asta te derutează și te face să crezi că ai gândit greșit despre aceste persoane, că uite ce oameni buni sunt, uite că le pasă de tine, uite că se poartă frumos, uite ce bine ne înțelegem, cum să crezi că îți fac rău?
Pentru că apoi ciclul să continue și narcisicii să reia aceleași comportamente manipulative, jignitoare chiar dacă nu sunt manifestate în mod direct și fățiș, etc.

Oamenii trebuie să învețe care sunt trăsăturile toxicilor

Oamenii trebuie să învețe care sunt trăsăturile toxicilor (narcisici, sociopati, psihopati). Pentru că da, sunt din ce în ce mai mulți. Și din cauza lor există din ce în ce mai mulți oameni al căror echilibru emoțional și a căror sănătate psihică sunt din ce în ce mai vizibil afectate – nu din cauza pandemiei și nici din cauza războiului, ci din cauza relației cu astfel de persoane care au trasaturi din spectrul acestor tulburari de personalitate.

Se întâmplă ca în viață să facem alegeri similare simultane – și de parteneri, și de prieteni. Repetăm același tipar de relații, până când încep să ne doară relațiile din ce în ce mai tare – în timp ce narcisicii se simt bine alături de oameni care le furnizează muniția narcisică fără de care ar rămâne fără „obiectul muncii”.

Clienta mea a realizat că repetă acest tipar toxic în două relații importante din viața ei, și în același timp.

Alături de mine, ajutând-o cu informațiile corecte, a înțeles ce i se întâmplă – totul într-o singură ședință.

Pentru că eu cred foarte mult în programul pe care l-am creat și care are la baza toate specializările mele – având mai întâi rezultate pe mine și apoi în viața clienților mei împreună cu care lucrez personalizat pe situația fiecăruia, în ultimii 12 ani – te invit și pe tine la cabinetul meu, locul în care vei avea parte de toate informațiile de care ai nevoie pentru că vindecarea ta să fie una de durată și stabilă, pentru ca tu să nu te mai întorci în abuz, pentru ca tu să nu mai alegi niciodată abuzul și abuzatorii – indiferent cine sunt aceștia, și pentru ca tu să te bucuri de o viață frumoasă și să te ocupi de adevăratele tale priorități.

Am îmbunătățit acest program de-a lungul ultimilor 12 ani de bootcamp SENS – bootcamp de psihologie, dezvoltare personală și educație relațională pentru femei – astfel încât acum îl ofer și în ședințe individuale care, dacă te implici așa cum trebuie, te vor ajuta și pe tine să ieși din orice relație/situație abuzivă sau toxică și să pui în practică ZERO CONTACT cu orice persoană abuzivă la care acum încă ești tentat/ă să te întorci. Găsești aici testimonialele primite pentru cele 12 ediții SENS: TESTIMONIALE .

Clienta cu care am avut aceasta consultatie recenta in timpul careia a adus convingerea ca ”intr-o relatie de iubire sau de prietenie unul trebuie sa dea mai mult” a realizat, în timpul discuției noastre, că ne putem redefini scopurile – și că trebuie să ni le redefinim din respect și din obligație făță de noi înșine – astfel încât să ne trăim curat și neimbacsit viața, atât cât ne-a rămas, alături de oameni cu care avem valori comune, interese comune, pasiuni comune, planuri comune.

Iată câteva semne că ai o relație abuzivă de iubire sau de prietenie:

– ești derutat, confuz
– nu ești sigur pe ce simți și pe deciziile tale în raport cu comportamentele celuilalt
– ești apatic
– ești nehotărât
– ai ceea ce se numește „ceață pe creier”
– îți e rușine cu tine

– suferi de insomnie

– ai dezvoltat tulburari de alimentatie
– poți avea toate semnele depresiei și ale anxietății induse de relaționarea cu acești oameni și viața profesionala îți este deja afectată, nu mai dai randament, nu mai știi să îți prioritizezi activitățile și nu te poți concentra pe ce ai de facut, etc.

Dacă ai astfel de simptome, este foarte indicat să apelezi la ajutor specializat – nu la prieteni, nu la vrăjitoare, nu la reiki, nu la astrolog, nu la bioenergetician. Atât timp cât trăiești în abuz, te vei adânci în abuz și mai mult, chiar cu ”ajutorul” acestora.

Deci, cheia e la tine – tu trebuie să ‘’faci ceva’’, așa parcă se discuta între prieteni. ‘’Fă ceva!’’ – dar nimeni nu iți spune să mergi la psiholog sau coach pentru a ‘’face ceva’’. În jurul tău nu sunt persoane care să te îndrume către profesioniști – psiholog, psihiatru, consilier pe probleme de abuz si violenta domestica, consultant sau coach pe probleme de relații – cel mult ți se dau sfaturi să reziști, că nu ai unde să te duci, nu îți ajung banii ca să pleci, rămâi singur/a și fară prieteni, cine te ajută, etc. Discuțiile au legătură cu această abordare care te va menține în abuz.

Oamenii care și-au rezolvat problemele date de copilăria intoxicată de părinții sau bunicii lor, oamenii care știu să-și conțină proiecțiile și să-și ducă doar la psihoterapie sau la coaching gunoiul emoțional sunt oamenii cu care poti forma un cuplu sau o legatura de prietenie.

Cu ceilalți oameni, din păcate, nu ai cum să stabilești relații echilibrate – toată experiența mea personală și cea de peste 18 în cabinet arată acest lucru.

Dacă ești o persoană toxică, oamenii au dreptul să îți refuze comportamentele care le fac rău și să te invite să te duci să ți le rezolvi

Dacă ești unul dintre narcisicii care au îngroșat rândurile celor cu comportamente din sfera tulburărilor de personalitate care la locul de muncă nu sunt înțelese de șefi sau sunt trecute cu vederea pentru că asigură targetul firmei, deși sunt lipsite de etică și de corectitudine față de clienți, este indicat să înțelegi că în relația de cuplu și în relația de prietenie, nimeni – dar NIMENI – nu este obligat să îți primească gunoiul emoțional. Succesul și promovarea de la locul de muncă sunt obținute prin comportamente lipsite de etică, pentru a crește vânzările și pentru ca tu să promovezi din ce în ce mai sus în organigramă – așa încât ai ajuns să te identifici cu ”cultura organizațională” și să transferi și în viața personala non-valori care la serviciu sunt văzute drept valori indiscutabile.

Este un șoc pentru un narcisic să îi spui asta. Oamenii au dreptul să îți refuze comportamentele care le fac rău și să te invite să te duci să ți le rezolvi.

Oricât ai spune asta unui narcisic, nu va admite că trebuie să meargă la psiholog sau la coach. Îi va declanșa renumita furie narcisică. Pentru că narcisicul este perfect, trebuie să fie centrul universului tău și își este suficient sieși.
Autosuficiența vine la pachet cu grandomania și reprezintă un alt semnal de alarmă că trebuie să părăsești astfel de oameni și că nu trebuie să îi lași în viața ta.

Toți clienții mei învață, cu ușurință, să își resemnifice propria viață și să spună STOP relațiilor abuzive.

Tot mai multe relații de prietenie și de iubire, în ultimii ani, se dovedesc a fi toxice

Din păcate, așa arata realitatea.

Inclusiv în viața mea personală și în cea profesională intră asemenea oameni – cu gândul că eu nu voi observa toxicitatea și gunoiul emoțional si pe cel comportamental pe care mi le aduc odată cu lucrurile bune. Bune doar în aparență, la suprafață – pentru că orice comportament bun al unui narcisic ascunde o agendă și nenumărate comportamente neadecvate.

Datorită tuturor studiilor și specializărilor mele și datorită terapiei pe care am fost obligată săo urmez, ca psiholog, eu am depășit demult etapa în care să accept că într-o relație „unul trebuie să dea mai mult” – și mă poziționez foarte ferm față de toxicitate și abuz, imediat ce își scot căpșorul.

Dacă nu aș face asta, ar însemna că mi-am greșit profesia, că i-aș minți pe toți oamenii alături de care am onoarea să mă aflu în călătoria vieții lor. Ar însemna că am studiat degeaba psihologia, comunicarea și relațiile interumane, că am adunat degeaba, în timp, peste 15 ani de specializări.

Ar insemna că am dat degeaba banii pe analiza personală și pe supervizări și că am făcut degeaba inclusiv formarea de consilier pe probleme de abuz și violență domestică.

Ar însemna că sunt cel mai prost și ipocrit model pentru clienții mei: s-ar vedea că eu nu trăiesc în aliniată cu valorile mele – valori pe care le și promovez: demnitate, autonomie emoțională, economică și relațională, educație, echilibru emoțional, sănătate mintală, reciprocitate, respect autentic.

Eh, cum ar fi ca eu să promovez astfel de valori inclusiv prin articole – dar să trăiesc exact la polul opus?

Deci, aș pica prost exact în fața oamenilor care ma cunosc si care au în mine un model de relaționare sănătos – pentru că în cabinetele noastre, indiferent că lucrăm online sau fizic – noi trebuie să arătam clienților noștri modelul sănătos de relaționare, pe care ei să îl transfere în afara cabinetului, în viața lor personală, profesională și socială.

Și aș mai pica prost exact în fața propriilor mei ochi, dacă tocmai eu nu aș ști să identific abuzul – indiferent din ce parte ar veni și dacă aș permite că stratul de gunoi să se înalțe în viața mea și eu să mă fac că nu observ, să favorizez ca strat peste strat de gunoi sa se astearna in fata ochilor mei. Nu. Ochii mei merita lucruri mai frumoase si oameni cu adevarat frumosi.

Antidotul pentru relațiile toxice?

Pot să rezum la aceste cinci cuvinte răspunsul: educație relațională + dezvoltare personală corectă.

Asumă-ți responsabilitatea pentru neatenții și pentru ignorarea semnelor, vino la cabinetul meu și învață cele mai utile informații pentru tine – aș putea să spun, pe scurt. Alt antidot nu există – orice altceva, atât timp cât tu ramai în abuz și toxicitate, nu va funcționa: meditația, oricât ai încerca; afirmațiile pozitive, oricâte ți-ai repeta în gând și ți-ai scrie pe oglindă; astrograma – oricâte interpretări ai căuta; reiki și cristaloterapia, etc. – nimic nu te va ajuta, pentru că tu rămâi acolo, în tot felul de incidente care te fac să suferi și care te tot re-re-re-re-traumatizează.

Dar vino să lucram împreună și nu vei mai avea nevoie de nicio abordare pseudo-științifică. Vei reuși si tu sa iti intelegi viata si sa dobandesti capacitati minunate si sanatoase de relationare, așa cum reușesc clienții mei care au înțeles că spiritualitatea și optimismul toxic sunt calea cea mai sigura către afundarea în suferință.

”Tristețea, care pretinde că ne dezvăluie lumea, nu ne deschide decât un singur ochi – căci pe celălalt ni-l închide. Tristețea nu este înțelepciune.”

Christophe Andre, psihiatru și psihoterapeut

E o bucurie să văd că tot mai multe persoane încep să își redefinească valorile și să își pună viața pe baze corecte, respingând toxicitatea și persoanele toxice, chiar dacă nu le este ușor.
Fiecare om este un univers – din universul fiecăruia dintre noi, hai să oferim celorlați numai părțile frumoase. Să ni le acceptăm pe cele urâte și chiar mizerabile ca să ni le putem lucra și să ni le putem șlefui cu ajutor specializat, dacă vrem să fim acceptați de cei care știu să spună NU toxicității noastre. E greu? Nu e greu – dacă ești o persoană obișnuită. Dar e imposibil dacă ești o persoană narcisică – caz în care rămâi cu cei asemenea ție, rămâi cu cei cărora le place abuzul, rămâi cu cei care te abuzează și pe care îi iei ca model pentru că grandomania te face să îți dorești să fii că ei.

Iubirea și prietenia nu trebuie sa doara si nu cresc ca bălăriile, ci trebuie atent cultivate. Nu le poți cultiva acolo unde terenul este arid. Așa încât, fii de partea iubirii și a prieteniei și nu renunța să le cultivi – pleacă, însă, în alt loc, imediat ce înțelegi că solul este prost. Iubirea si prietenia dor doar cand solul este prost.

Îți mulțumesc pentru că ai citit până la final și, dacă și pe tine te dor relațiile, atunci te aștept cu mult drag la cabinet – și cu iubirea, și cu prietenia, și cu suferința pe care acestea ți le aduc.