De ce trăiești în 3D – durere, disconfort, derută?

De ce trăiești în 3D – durere, disconfort, derută?

Sunt persoane care deja știu lucrurile de mai jos, sunt persoane care le-au uitat – și cred că le-ar ajuta un pic să și le reamintească, și sunt persoane care nu știu astfel de lucruri – și cred că le-ar ajuta un pic să le cunoască, să le înțeleagă. Pentru că, dacă stai prea mult la o răscruce, e foarte posibil să nu mai înaintezi – ci să te întorci de unde ai plecat: acolo unde nu îți este bine, acolo unde sufletul tău experimentează cei 3D (durere, disconfort, derută).

Indiferent cine sunt persoanele care ți-au generat suferința, rănile emoționale – trecute, recente sau actuale – nu se pansează cu suferințe secrete. Nici cu compromisuri psihologice, financiare sau sexuale, nici cu sacrificii unilaterale, nici cu regrete, nici cu ură sau cu dorință de răzbunare.

Rănile emoționale, ca orice rană, de altfel, trebuie mai întâi îngrijite, curățate – nicidecum pansate fără a fi curățate.

A-ți curăța o rana înseamnă – înainte de toate – să accepți că ea există. Și, în unele cazuri, să mergi la un medic care știe cum se vindecă acea rană.

Nu înseamnă să o ascunzi repede sub un pansament și să spui ”M-am lovit de o ușa”. În timp ce tu ești preocupat/a să ascunzi adevăratele motive ale acestei lovituri, există în jurul tău oameni care văd ce ți se întâmplă, dar cu care nu ai curaj să vorbești, cărora nu le spui despre adevăratele motive ale apariției rănii/rănilor tale – nu numai răni corporale, ci și emoționale.

Fă-ți curaj să vorbești despre rana ta – evident, nu cu oricine. Dar sunt sigură că ai în jurul tău macar o persoana căreia i te poți adresa.

Nu te concentra pe compromisuri, pe suferința secreta, pe regrete sau pe resentimente, și nici pe jocuri psihologice în care înrolezi persoanele care te-au rănit. Concentrează-te pe exprimarea a ceea ce ții în interior și pe repozitionarea corectă față de cei din exterior pe care tu îi lași să te traumatizeze în mod repetat.

Am găsit, de curând, acest comentariu – undeva, pe Facebook. Știu, multora vă poate stârni rasul; însă este de plâns, nu este de râs. Arată lipsa de educație pentru relații și arată că femeile trebuie să fie dispuse să accepte relațiile disfunctionale, toxice, abuzive. Să joace teatru – așa a fost, probabil, încurajată această femeie. Așa a văzut, poate, la mama sa și la alte femei importante din copilăria sa. Așa încât, concluzia pe care această femeie o are foarte bine imprimată în scenariul său de viață – scenariu pe care fiecare om și-l scrie, inconștient, până la 7-8-9 ani – este aceasta:

‘’femeia trebuie să fie provocatoare frumoasă harnică la locul ei să fie iubitoare indiferent că are dispoziție sau nu are dispoziție Asta este o căsnicie adevărată trebuie să știi să joci teatru ‘’

Înșiruirea aceasta de cuvinte – am pastrat originalul – arată mult mai multe elemente. Arată ceea ce caută orice partener abuzator: naivitatea, în primul rând. Arată o gândire imatură. Arată o femeie care este dispusă să sufere. Victima perfectă. De bună voie și nesilită de nimeni. Înșiruirea aceasta de cuvinte arată toleranță ridicată față de ce nu trebuie să ai nici un fel de toleranță. Cum să nu ajungi victimă, în astfel de condiții? Cum să nu ajungi victimă, dacă acestea sunt convingerile tale despre tine în relații și despre relații? Cum să nu ajungi victimă, dacă nu vrei să te educi pentru a-ți schimba astfel de convingeri ce te duc nu doar spre relații abuzive, ci și spre patologie? Cum să nu ajungi victimă, când tu ai o stimă de sine mai degrabă inexistentă, iar respectul de sine și demnitatea îți sunt necunoscute?

Această femeie a pus punctul pe i: victima joacă teatru. Așa ceva nu este normal. Haideți să schimbăm asta – cu ajutorul educației pentru relații.

CITEȘTE ȘI ACEST ARTICOL: Perverșii narcisici și ciclul abuzului

Când în relațiile tale este prezentă lipsa de respect față de tine, când în relațiile tale nu te simiți (aproape) niciodată într-o poziție corectă în primul rând față de tine, când în relațiile tale tu ești ”cel bun”/”cea bună”, cel/cea care nu știe și nu vrea să învețe să spună NU, când în relațiile tale tu ești cel/cea care renunță cu ușurință la prioritățile sale – atunci este cazul să te uiți la adevăratele motive ale rănilor tale emoționale. Și să faci asta împreună cu o persoană specializată pentru a te ajuta: coach, consilier, psiholog, psihoterapeut.

Înveți, alaturi de acesta, să te uiți cu atenție în tine și să îți conștientizezi gândirea și strategiile dezadaptative – pentru că atunci când ești rănit și asta nu ți se pare o problemă, înseamnă că nu cunoști o mulțime de informații care te-ar ajuta să dobândești autonomie emoțională și să înveți modalități adaptative de relaționare cu cei din jurul tău.

Alături de o persoană specializată, afli care sunt pașii pe care i-ai făcut în mod greșit – (și nu sunt doar câțiva pasi, ci foarte mulți și nu trebuie să mai continui să-i faci), afli care sunt pașii corecți pe care îi poți face și afli cum să deții controlul asupra vieții tale.

Pentru că trecutul nu-l poți schimba, corectează modul în care pășești prin viață: corectează gândirea și strategiile dezadaptative cu o gândire și cu strategii adaptative. Nu vei putea mereu de unul singur, însă. Asta îți ia timp și te poate menține în suferință. E posibil și e indicat să beneficiezi de ajutor extern. Îți va fi mult mai ușor.

E atât de frumos să văd atât de multe persoane care reușesc, odată ce începem să lucrăm împreună!

Și tu poți reuși – corectează-ți modul în care relaționezi cu cei din viața ta și corectează-ți modul în care selectezi, de acum încolo, persoanele alături de care pășești mai departe în viață.

Nu poți schimba trecutul, însă în multe situații trecutul trebuie revizitat – chiar dacă poate să doară – pentru a putea înțelege cum acel trecut te-a adus în prezentul care acum e plin de răni. Pentru a înțelege cum ți-ai dezvoltat strategiile de viață, ce a stat la baza lor, până în perioada actuală. Apoi poți prelucra suferința în mod adecvat pentru a nu mai lăsa emoția să îți guverneze viața, poți învăța să te repozitionezi în mod adult pentru a putea respinge propunerile de a suferi atunci când ceilalți sunt gata să îți prezinte astfel de ”oferte”.

Sau poți continua, ca până acum, să îți ascunzi rănile și să dobândești și altele. Poți continua să îi păcălești pe cei din jurul că îți este bine, în timp ce te adâncești în suferință și cauți răspunsuri la întrebarea ”De ce mi se întâmplă mie (și) asta?”

De ce ți se întâmplă toate acestea? De ce trăiești în 3D – durere, disconfort, deruta? De ce îi lași în viața ta?

Răspunsurile sunt doar două:

– pentru că nu vrei să înveți ceea ce nici familia, nici școala și nici societatea nu te-au învățat: să comunici și să relaționezi sănătos, să fii preocupat de educația pentru relații, să spui NU și să nu mai accepți să suferi
– pentru că repeți ceea ce deja știi că nu funcționează și îți face rău; se numește compulsie la repetiție și îți aduce ceea ce ai mai trăit, deja.

CITEȘTE ȘI ACESTE ARTICOLE:

IUBIREA NU ÎNSEAMNĂ SUBORDONARE AFECTIVĂ, SEXUALĂ ȘI FINANCIARĂ

Începe să faci altfel de pași – iar bucuria și normalitatea pot veni și în viața ta!

Curaj – se poate să lași și tu în urmă acești 3D – durere, disconfort, derută.