Reflectand asupra citatului de mai jos impreuna cu cateva cliente ale cabinetului, au reusit sa realizeze cat de greu le-a fost sa piarda din vedere malul, atunci cand am inceput sa lucram impreuna. Malul copilariei. Malul – adica ceea ce memoria lor a inregistrat inca de la inceputul vietii, poate chiar din viata intrauterina.
‘’Nu poti inota spre noi orizonturi pana cand nu ai curajul sa pierzi din vedere malul’’
William Faulkner
Am gasit citatul de mai sus in una dintre minunatele carti scrise de Aurora Liiceanu. Cartea se numeste ‘’Relatii esuate – Sa nu te incurci niciodata cu un barbat insurat’’ (Ed. Polirom).
Malul copilariei
Pas cu pas, viata ne arata cat de important are acest mal pentru fiecare dintre noi. Chiar daca a fost un mal total nepotrivit pentru dezvoltarea noastra psiho-emotionala, acest mal al copilariei are o ‘’greutate’’ incredibila in viata noastra adulta.
Din cauza acestui mal cautam tot ceea ce ne este familiar: raul si agresiunea cu care suntem familiarizati de cand suntem mici, neglijarea si indiferenta cu care suntem familiarizati de cand suntem mici, ironiile si sarcasmul altora la adresa ta – cu toate acestea suntem familiarizati.
Cu asa ceva cresti, in asa ceva traiesti – la inceput nu la adresa ta, ci la adresa celor din jur: de obicei astfel de momente au loc intre parinti, de la inceputul vietii asistam pasivi, in patutul nostru sau in bratele mamei, la conflictele dintre ei. Apoi, primim in noi furia mamei, daca mama nu a stiut sa isi regleze situatia conflictuala cu celalalt parinte.
Trairi – nu le putem numi cu exactitate , dar ele asa se manifesta: ca trairi interne foarte puternice
Corpul si mintea noastra au inregistrat multe trairi generate de atmosfera din casa in care ne-am nascut si in care am trait. Totul ramane la nivel de traire – pentru ca este ceva ce nu ne amintim, nu putem defini cu claritate.
Din primele luni de viata si din primii ani de viata, totul ramane la nivel de traire – pentru ca este ceva ce nu ne amintim, nu putem defini cu claritate. Dar este in corpul nostru.
Lucrul cu instrumente art-terapeutice: schema corporala
Lucrand, in cabinet si la SENS, pe schema corporala – un instrument art-terapeutic – am putut observa cat de evidenta este localizarea, in corp, a acelor trairi. Somatizarile de la varsta adulta isi au inceputul in primii ani de viata.
Peste primele trairi s-au asternut alte si alte trairi, de-a lungul vietii. De aceea este greu sa identifici trairea initiala, dar ea este acolo. Cu metodele potrivite, insa, o poti deslusi si poti ajunge la ea, astfel incat sa o poti accepta, intelege, lucra, prelucra, transforma. Iar acest lucru il putem face daca lucram impreuna.
Cred ca traire este termenul cel mai potrivit.
Asadar, suntem foarte familiarizati cu trairi neplacute, incat la varsta adulta nici nu consideram ca trebuie sa reactionam cu fermitate fata de toate persoanele si situatiile care ne fac sa avem, iar si iar, trairi neplacute, dureroase chiar.
Nu stim ce este de facut
Pentru ca nu stim ce este de facut, pentru ca nu stim ca ne putem lucra toate aceste aspecte impreuna cu specialistii pregatiti pentru asa ceva, ne lasam inrolati in tot felul de conflicte sau generam chiar noi conflicte – pentru ca asa ne este familiar. De aceea, accepti cu mare lejeritate toxicitatea si abuzul in viata ta – candva, te-ai obisnuit sa taci, sa te lasi improscat cu mizerii, sa fii o pubela relationala a adultilor din viata ta de copil. Lucrurile acestea nu fac parte din normalitate – desi sunt favorizate ca fiind normale.
Asa ca amani sa faci pentru tine lucruri bune – firesti, normale. Cum ar fi un demers de consilere de dezvoltare personala. Ti se pare ca nu ai voie, ca nu meriti sa faci asta pentru tine. Consideri ca trebuie sa te pui – din nou si din nou – pe ultimul loc. Sau pe nici un loc. Asa ca alegi, din comoditate amestecata cu lipsa nevoii de a te uita la tine cu ajutorul unui profesionist, incat sa stii ce ai de facut – alegi sa nu faci acest prim pas catre un profesionist.
Un prim pas catre un profesionist inseamna, de fapt, un prim pas catre tine – cel mai important pas
Cand amani sa faci cel bun lucru pentru tine – sa incepi un demers de consiliere individuala sau chiar de cuplu in ceea ce priveste calitatea relatiilor, locul si rolul tau in acestea – amani, de fapt, sa te vindeci. Amani, de fapt, te informezi corect in ceea ce priveste calitatea vietii tale. Aceasta amanare inseamna prelungirea derutei, a suferintei. Inseamna inmultirea si escaladarea conflictelor.
Inseamna a repeta tiparele cu care ai crescut, inclusiv cele de la inceputul vietii tale – si despre care nu iti amintesti: familiaritatea atmosferei conflictuale dintre parinti, inca din primele tale zile sau luni de la nastere.
Educatia pentru relatii salveaza vieti – nu uita acest lucru: ai nevoie sa te educi pentru relatii.
Problematica vasta a sufletului feminin
Lucrez, de mai bine de 18 ani, cu foarte multe categorii de femei – indiferent de varsta lor si indiferent cu ce se ocupa, indiferent daca au sau nu au o relatie de cuplu sau daca au sau nu au o familie a lor, sunt in masura sa afirm ca, dupa atatia ani, cunosc foarte bine problematica vasta a sufletului feminin si consider ca, daca femeia isi va refuza ajutorul specializat, va continua sa traiasca in abuz emotional, economic, profesional sau spiritual. Parintii, scoala si societatea nu sunt interesate, in mod autentic, de binele emotional, economic, profesional si spiritual al femeii.
Daca ar fi asa, atunci s-ar ocupa de aceste lucruri inca de cand fetitele sunt foarte mici. Prin urmare, pentru ca niciodata nu este prea tarziu – desi exista si un moment cand va fi prea tarziu – a incepe propriul demers in acest sens, un demers de educatie relationala, este o necesitate, o urgenta pentru fiecare femeie care pana acum a tot amanat acest lucru.
Asocierile inconstiente din prezent si trairile arhaice
Tinand cont de ceea ce ne spun psihologia si neurostiintele, asocierile pe care le faci in prezent, in mod inconstient, intre evenimentele curente si cele din trecutul foarte indepartat au legatura partial cu latura ta cognitiva si, intr-o proportie mult mai mare, cu trairile tale cat se poate de adanci – trairi arhaice.
Pe acestea din urma nu le poti constientiza. Ele reprezinta ancora ta cea mai puternica pentru care ramai in relatii disfunctionale, preferi conflictul, preferi comoditatea ca raspuns la traumele initiale, preferi sa te retragi in ‘’carapacea ta’’ si sa fii o persoana care are nevoie sa fie victima altora. Nevoia de a fi o victima – suna cel putin paradoxal, stiu. Dar aceasta este realitatea interna a foarte multor femei – si a unor barbati, insa ei sunt mult mai putini, numeric.
Mecanisme de protectie din copilarie
Toate aceste mecanisme de protectie ti-au servit in situatiile de la inceputul vietii – situatii in care nu aveai nici un fel de control asupra mediului tau. Insa acum nu iti mai servesc – acum esti adult si esti directionat pe cai gresite tocmai din cauza acestor trairi arhaice care au devenit ancorele tale negative.
Memoria ta este incarcata cu tot ceea tu nu iti amintesti, nu doar cu evenimentele si intamplarile pe care ti le amintesti cu usurinta.
Azi esti adult – iar alegerea de a incepe un demers individual de consiliere, de dezvoltare personala pentru a ajunge la cauzele initiale care stau la baza trairilor de acum si care iti afecteaza calitatea vietii, este doar alegerea ta.
Daca esti intr-o relatie sau daca ai chiar o familie, nu te astepta ca partenerul tau / partenera ta sa isi doreasca sa te insoteasca intr-un astfel de demers. Si nu este o idee buna sa insisti sa vina cu tine la cabinetul specialistului cu care vrei sa lucrezi (coach, psiholog, consilier, trainer).
Poti alege sa ramai fara aceste informatii pretioase, dupa cum poti alege sa ajungi la ele ca sa iti construiesti o fundatie foarte stabila, sigura si cu sens pentru toata viata ta, de acum inainte.
Ai curaj sa pierzi din vedere malul? Daca da, atunci te astept cu drag sa lucram impreuna!